Herbert Simon, sociolog şi pedagog american, s-a născut pe 15 iunie 1916 în oraşul Milwaukee, statul Wisconsin (S.U.A.), în familia lui Arthur şi Edna Simon. Tatăl său a emigrat din Germania în anul 1905. El a fost inginer-electrotehnician, inventator şi jurist în domeniul brevetelor. Mama lui Simon era o talentată pianistă. Herbert Simon a absolvii şcoala medie în or. Milwaukee, căpătând, după cum menţiona el, "studii generale impecabile". Atmosfera familială contribuia din plin la dezvoltarea intelectuală a copiilor. Deseori, prânzul devenea prilej de discuţii ştiinţifice şi politice.
Herbert Simon îl elogia pe unchiul său Harold Merchel, autor de monografii în economie şi psihologie. Poate de la unchiul său a împrumutat dragostea faţă de ştiinţele sociale.
În anul 1933, când a decis să se înscrie la studii la Universitatea din Chicago, el a hotărât ferm să devină savant-matematician în domeniul ştiinţelor sociale. La universitate, Simon a studiat economia politică, logica, matematica, biofizica şi econometria. Tânărul student a manifestat un interes deosebit pentru domeniul filosofiei fizicii, interes păstrat pentru toată viaţa. În anul 1936, a promovat examenul de bacalaureat şi a fost angajat în serviciu în administraţia municipală din Chicago, în calitate de asistent-cercetător. În anul 1939, a devenit directorul unui departament ştiinţific în domeniul gospodăriei municipale din California.
În anul 1942, s-a întors la Universitatea din Chicago, în calitate de doctorand în economie. Concomitent, ţinea prelegeri economice la Institutul Tehnologic din Illinois. După obţinerea gradului ştiinţific de doctor în economie, în anul 1946, el a fost invitat să conducă catedra de ştiinţe politice a Universităţii din Chicago. În anul 1948, a fost angajat la Departamentul de Stat în calitate de consilier economic, în grupul Secretarului de Stat, George Marshall. Astfel, Simon a fost încadrat în elaborarea "Planului Marshall", care viza ajutorul american acordat ţărilor Europei de Vest, după cel de-al doilea război mondial.
În anul 1949, Simon a plecat la Pittsburg, unde a contribuit la crearea unei şcoli economice pe lângă Universitatea Carneghi-Mellon. Aici, el a devenit profesor în domeniul administrării publice. Din anul 1965, el a activat în calitate de profesor la catedra ştiinţelor de calcul şi psihologiei.
În anul 1937, Simon s-a căsătorit cu Dorothy Pay. În familia lor s-au născut trei copii - un băiat şi două fete. Simon cunoaşte mai multe limbi străine, cântă la pian.
În plus la Premiul Nobel (1978), i s-a acordat şi premiul Asociaţiei de Psihologie a S.U.A., pentru aport considerabil la dezvoltarea ştiinţei (1969). Este membru al Asociaţiei Economice Americane, al Asociaţiei de Psihologie a S.U.A., al Societăţii Econometrice, al Asociaţiei Sociologice Americane, al Academiei Naţionale a S.U.A. El posedă titlul onorific "Doctor honoris causa" al universităţilor din Chicago, Yalle, Erasm (Roterdam) etc.
Herbert Simon a derivat în "golful" ştiinţelor economice, sociologice şi administrative. În anul 1947, el a publicat cartea cu titlul "Comportamentul administrativ", în care a elaborat teoria deciziilor şi organizării executării lor. În această lucrare, el a descris forma administrativă de guvernare a societăţii umane ca pe o sistemă adaptivă, alcătuită din următoarele componente: sistemul material, sistemul uman - factorul uman şi sistemul social. Toate aceste sisteme-componente sunt captate într-un singur macrosistem - sistemul administrativ. Dar ele sunt unite printr-o reţea comunicativă şi posedă o tendinţă unică de colaborare în numele obţinerii unui scop general.
În acest context, Simon a dovedit că firma nu este, pur şi simplu, un organism, care tinde numai spre profit, dar este şi o formă organizaţională de producţie, în cadrul căreia deciziile se iau în mod colectiv de membrii asociaţi, iar posibilităţile de realizare a acestor decizii sunt limitate de imposibilitatea de a prevedea fiecare detaliu de funcţionare al firmei, precum şi de interesele personale ale fiecărui individ şi de perspectivele sociale. De aici rezultă că firma trebuie să fie conştientă de faptul că nu se poate obţine un profit maxim cu cheltuieli minime, dar mai degrabă poate fi vorba de obţinerea unor rezultate optime în condiţii neoptime.
Într-o altă lucrare - "Modelul uman" -, Simon a demonstrat că memoria umană are limite esenţiale de percepere a lucrurilor şi acest fapt constituie un obstacol pentru luarea unor decizii optime şi raţionale. El a ajuns la concluzia că atunci când e vorba de adoptarea deciziilor, se iau în considerare nu numai problemele economice, dar şi cele sociale şi psihologice, care au o strânsă legătură cu natura umană. El a pus economia în corelaţie cu teoria generală psihologică a comportamentului uman în societate.
Aprofundarea în problemele raţiunii umane s-a soldat cu unele investigaţii în domeniul creării intelectului artificial (computerului) şi comportamentului oamenilor în condiţiile unei computerizări totale. În anul 1952, împreună cu Allen Newell, a cercetat problema modelării computerizate.
În colaborare cu Newell, a publicat o lucrare originală cu titlul "Soluţionarea problemelor umane" (1972). Aici ei au abordat problema psihologiei businessului ca atare. Simon, în bază de calcule, a găsit raportul optim dintre dimensiunile firmei şi creşterea ei economică, unindu-le într-un tot, numit "microsistemul agregat". "Gândurile de hotar" ale lui Simon, introduse în ştiinţa economică, l-au făcut pe M. Friedman să pună la îndoială necesitatea aplicării psihologiei în analiza economică. Dar viaţa a demonstrat că activitatea economică a oamenilor se sprijină pe multiple ştiinţe, inclusiv pe psihologie, şi toate acestea se contopesc într-un singur flux - fluxul de producţie.
Opera originală a lui Herbert Simon a fost apreciată cu Premiul Nobel în anul 1978, pentru investigarea novatoare a proceselor decizionale în cadrul organizaţiilor economice.
În alocuţiunea sa, rostită în timpul prezentării laureaţilor Premiului Nobel, membrul-titular al Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei Sune Karlson a declarat următoarele: "Studierea şi analiza structurii firmei şi elaborarea deciziilor în interiorul firmei au devenit o problemă majoră a teoriei economice".
Şi lucrările lui Simon în acest domeniu s-au dovedit a fi foarte importante. Teoriile şi observaţiile lui în domeniul elaborării deciziilor de către organizaţii, în mare măsură, sunt valabile pentru metodele de planificare a activităţii bugetare şi a celei din domeniul controlului, utilizate, de obicei, în domeniul businessului şi în administrarea statală.
Ulterior, Simon a menţionat, într-o schiţă autobiografică că, în lucrările sale, el şi-a pus scopul de a crea un mecanism mai eficace de aplicare a ştiinţelor sociale, astfel ca acestea din urmă să fie capabile să soluţioneze cele mai dificile probleme care stau în faţa lor. Ba chiar mai mult decât atât: noul mecanism, în viziunea lui Simon, trebuia "să contribuie la o colaborare mai strânsă între savanţii ştiinţelor naturale şi ştiinţelor sociale, în scopul de a aplica în mod mixt cunoştinţele speciale, precum şi experienţa acumulată, contribuind la soluţionarea multiplelor şi complexelor probleme ale politicii economice şi sociale, care solicită înţelepciunea ambelor tipuri de ştiinţe teoretice şi aplicative".
Lucrările lui Simon au intrat în patrimoniul ştiinţei economice mondiale.