Benito Mussolini, (1883-1945). Om politic italian, aflat la putere din 1922 până la sfârşitul vieţii.

„Ducele", arhetipul liderului dictator
Pornind de la ideile socialiste, a creat teoria fascistă şi o ordine socială totalitară, organizându-şi cultul personalităţii.

De origine destul de modestă, fiu al unui meşteşugar fierar şi al unei învăţătoare, amândoi socialişti, Benito Mussolini rupe prima oară legăturile cu societatea, refuzând serviciul militar. Tânărul învăţător refractar îi citeşte pe socialiştii francezi în Suedia şi tot aici intră în contact cu mediul revoluţionarilor exilaţi.

De la revoluţie la fascism
Atmosfera exacerbată a dezbaterilor între intelectuali îl determină să adopte o atitudine radicală: devine adeptul acţiunii directe şi al insurecţiei după ce-i citeşte pe Engels şi Sorel. La întoarcerea în Italia, refuză să se integreze undeva şi merge din oraş în oraş, găzduit când de sindicalişti, când de marginalizaţi.

Războiul din 1914, pe care Mussolini începe să-1 combată propunând dezertarea, îi apare ca un mijloc de a fascina oamenii, de a le exalta energia şi de a le canaliza comportamentul. Se înrolează şi trece rapid de la pacifismul revoluţionar la naţionalismul cel mai exagerat, care i se pare mai favorabil ambiţiilor sale personale.

După ce este demobilizat, fondează Grupurile italiene de luptă, nuclee ale viitorului partid fascist şi, din provocare în provocare, se prezintă ca liderul firesc al soldaţilor decepţionaţi.

Programul lui Mussolini, întemeiat pe neîncetate exemple ale gloriei romane şi pe promisiuni din ce în ce mai demagogice pe plan social, accentuează aspectul marţial şi popular al personajului său, pe care îl defineşte progresiv. Hainele, salutul fascist, cafenelele servind drept cartier general pentru militanţi, defilările spontane, încăierările cu partizanii de stânga, torentele de discursuri, toate acestea constituie o punere în scenă credibilă în favoarea unei schimbări sociale profunde.

De la fascism la război
După mai mult de cincisprezece ani de putere, Mussolini, care a remodelat faţa Italiei, nu mai găseşte mijloacele de a-şi menţine autoritatea decât în alianţa cu Hitler şi în aventura militară. însă competenţa Ducelui se arată insuficientă. Rezistenţa îl prinde. Cadavrul său e expus privirilor mulţimii.

Oportunism
Convins de sprijinul unei mari părţi a oamenilor simpli, Mussolini îşi dă totuşi silinţa să obţină sprijinul celor puternici; astfel, primeşte în mod legal puterea din mîinile regelui în 1922, apoi tratează cu ierarhia catolică în 1929. în sfârşit, regimul corupt pe care îl instalează îi favorizează marile întreprinderi.

Simţind că ar putea profita de pe urma ei, are ideea axei Roma-Berlin cu Hitler şi, în 1936, susţine lovitura de stat a generalului Franco, apoi atacă Etiopia pe care o cucereşte cu greutate. însă, dacă nu şi-ar fi legat soarta de cea a Germaniei naziste, poate că Mussolini ar fi putut să supravieţuiască politic, asemeni lui Franco.