Iustinian I cel Mare. (482-565 d. Hr.). Imparat al Imperiului Roman de Rasarit din anul 527 pana la sfarsitul vietii.
De la Constantinopol la Imperiul Bizantin
Ii datoram fiului unui taran si al unei dansatoare de han faptul de a fi pus bazele unei civilizatii compozite, deopotriva crestina, romana si greceasca, ferite de lumea barbara.
Un bilant ambiguu
In anul 565, la moartea lui Iustinian, vistieria imperiului era goala. Cu toate acestea, cei 38 de ani de domnie ai acestui randas ilir devenit imparat au permis recucerirea de la regii barbari a Italiei, Africii, Orientului Apropiat si Spaniei, reconstituind astfel (fara Galia si Germania de Vest) teritoriul fostului imperiu al Romei, in mai putin de un secol, toate aceste provincii recucerite de genialul strateg Belizarie, favoritul lui Iustinian, au fost pierdute si Constantinopolul, redevenit Bizant, a trebuit sa se multumeasca cu controlul asupra Imperiului de Rasarit pina la cucerirea lui de catre musulmani, in 1453.
Totusi, Iustinian si Teodora au realizat un lucru mai durabil elaborind un cod juridic al carui renume a depasit frontierele Imperiului Bizantin si reconstituind Sfanta Sofia, cea mai mare biserica avand cupola din lumea crestina, care astazi este o moschee.
Imparatul jurist
Singurul cod civil credibil intr-o lume prada haosului creat de invaziile succesive data din vremea lui Teodosiu, unul din ultimii imparati ai Romei. Pentru a-si castiga de partea sa elitele clericale si oligarhia comercianta, Iustinian a cerut unui grup de juristi sa elaboreze un cod acceptabil pentru toti, avand in vedere tulburarile ideologice, politice si sociale survenite dupa caderea definitiva a Imperiului Roman.
Deci, incepand cu 533, comisarii numiti de Iustinian si Teodora au editat Digesta, un fel de culegere a tuturor elementelor inca valabile ale juri-sprudentei romane. in acelasi an, juristul Tribonius a publicat un rezumat al acesteia intitulat Institutioncs, apoi o alta compilatie, Novellae.
Fondat pe o stransa coordonare a actiunii private si a statului, bazat pe o colaborare constienta intre biserica si putere, interesat sa usureze regimul sclaviei si sa menajeze interesele proprietarilor, Corpus juris civilis, redactat in timpul lui Iustinian, a servit ca model tuturor manualelor de drept, inclusiv in zona „barbara", cel putin pina in timpul Renasterii.
Teologia la putere
Iustinian si Teodora au trebuit sa intervina in violenta disputa care zdruncina crestinismul de la Conciliul de la Calcedonia din anul 451. Un mare numar de preoti, etichetati ca monofiziti, refuzau sa accepte misterul incarnarii lui Dumnezeu (Dumnezeu intrupat in om) si afirmau unicitatea „naturii" sale, aceea a unei divinitati pure si simple.
Cum cearta facea victime chiar in sanul bisericii, Iustinian a incercat sa impace cele doua puncte de vedere, in ciuda Teodorei, care era mai curand monofizita.
Desi a facut presiuni, pe rand, asupra papilor catolici si asupra ereticilor, Iustinian nu a reusit sa rezolve disputa. Dezamagit, el si-a trait ultimii douazeci de ani din viata ca un ascet si a impus si curtii sale un regim deosebit de auster si puritan.