Faraonul egiptean Hufu (sec. 26 î.Hr.) (Kheops este varianta grecească a numelui său) a rămas în memoria omenirii mai ales datorită construirii Marii Piramide de la Giseh, care trebuia, se pare, să-i fie mormânt. Datele exacte ale naşterii şi decesului său nu sunt cunoscute, dar se bănuieşte că a trăit în secolul 26 î.Hr. Ştim că a avut capitala la Memfis, în Egipt, şi că a domnit vreme îndelungată, însă nu am reuşit să aflăm prea multe alte amănunte despre viaţa lui.
Nu am greşi afirmând că Marea Piramidă este cea mai celebră şi cea mai remarcabilă construcţie durată vreodată de om. Chiar şi în antichitate a fost considerată una dintre Cele Şapte Minuni ale Lumii. Deşi celelalte şase opere umane s-au dezintegrat de multă vreme, Marea Piramidă a rămas, ca să ne amintească în permanenţă de faraonul care a construit-o.
Perfecţiunea structurii şi dimensiunile sale deosebite inspiră veneraţie. Deşi din cauza distrugerii vârfului i s-au răpit 9 metri din înălţime, tot se ridică până la 137 metri deasupra solului - fiind aproximativ de înălţimea unei clădiri cu treizeci şi cinci de etaje! Pentru construirea ei au fost folosite 2300000 de blocuri neşlefuite de piatră, fiecare având greutatea cuprinsă între o tonă şi jumătate şi două tone. Din cauza încăperilor şi pasajelor interioare, blocurile au trebuit să aibă dimensiuni variabile, sporind astfel complexitatea lucrărilor de construcţie.
Nu este clar cum au reuşit vechii egipteni să dureze acest imens monument cu aproximativ douăzeci şi şase de secole în urmă, când nu aveau nici echipamente, nici utilaje moderne. Evident, el a cerut o planificare atentă şi o organizare excelentă de şantier pentru a putea fi folosite cu succes toate resursele umane şi materiale ale ţării. Efortul pe care s-au angajat să-1 depună egiptenii a fost incredibil de mare.
Dacă acceptăm foarte frecvent vehiculata idee că lucrările de la Marea Piramidă au durat douăzeci de ani, ajungem la concluzia că, în medie, au fost fixate zilnic la locul lor cel puţin 300 de blocuri de piatră. Este clar că sarcina de a scoate din carieră un asemenea număr de blocuri, de a le transporta până la şantier, de a le tăia la dimensiunile dorite şi de a le plasa cu precizie exact în poziţiile indicate era incredibil de grea. Trebuie să fi fost necesară o întreagă flotă de transport şi un sistem de aprovizionare bine gândit pentru a hrăni armata de muncitori angajată pentru acest proiect.
Marea Piramidă a dăinuit deja timp de peste 4500 de ani şi va rămâne, probabil, în picioare şi după ce se vor preface în pulbere clădirile construite de inginerii din ziua de astăzi. Ea este practic indestructibilă; nici măcar dacă s-ar afla în calea suflului exploziei unei bombe atomice n-ar fi ştearsă de pe faţa pământului! Evident, încet-încet se erodează, dar în ritmul actual de erodare, va mai exista, probabil, peste un milion de ani.
Ca atare, este limpede că Kheops şi-a lăsat amprenta asupra omenirii, bucurându-se astfel de o faimă nemuritoare, incomparabilă cu faima oricărei alte persoane care a trăit până acum. (Oare nişte personalităţi de talia lui Napoleon sau a lui Alexandru cel Mare vor rămâne întipărite în memoria noastră măcar încă zece mii de ani?) Dar faima nu are nici o legătură cu influenţa, aşa că, chiar dacă a avut un mare impact asupra vieţii egiptenilor din vremea sa, Kheops nu pare să joace un rol la fel de important nici pentru alte popoare, nici pentru urmaşii săi.