Maria Curie, cunoscută şi ca Marie Sklodowska-Curie, după numele său francez (n. 7 noiembrie 1867, Varşovia; d. 4 iulie 1934, Sancellemoz, Franţa) a fost o savantă poloneză stabilită în Franţa, dublu laureată a Premiului Nobel.

A fost prima femeie care a primit un premiu Nobel şi singurul savant care a primit două premii Nobel în două domenii ştiinţifice diferite (fizică şi chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivităţii naturale şi al aplicaţiilor acestora în medicină.

A fost soţia unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, şi mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepţia fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toţi descendenţii săi vor urma cariere ştiinţifice.

Cariera ei a dovedit, în cel mai limpede mod posibil, că şi o persoană de sex feminin este capabilă să facă cercetări ştiinţifice de înaltă clasă. Acesta este motivul pentru care a devenit atât de celebră, creând impresia că ea este cea care a descoperit radioactivitatea.

Se naşte la Varşovia, aflată la acea vreme sub stăpânirea Rusiei ţariste, într-o familie de profesori, care îi insuflă de timpuriu dragostea pentru învăţătură. Îşi pierde în copilărie o soră, decedată de tifos exantematic, şi mama, decedată în 1878 de tuberculoză. Se refugiază în studiu, unde obţine rezultate maxime, absolvind cursurile secundare în 1883, cu medalia de aur.

Din cauza dificultăţilor financiare şi pentru a îşi susţine sora mai mare, care studia medicina în Franţa, lucrează o vreme ca guvernantă a unor copii din familii înstărite. Ulterior, în 1891, pentru că în Rusia ţaristă femeile nu erau admise la universitate, se mută la Paris, unde studiază la Sorbona, devenind licenţiată în fizică (în 1893) şi în matematică (în 1894).

În 1894 îl cunoaşte pe fizicianul Pierre Curie, cu care se va căsători pe 26 iulie 1895. Vor avea două fiice, Irène (n.1897) şi Ève (n.1904). Începe cercetări în domeniul radioactivităţii, la care se va alătura curând şi soţul său, descoperind împreună noi elemente radioactive: poloniul şi radiul.

Pentru aceste cercetări primesc amândoi Premiul Nobel pentru Fizică în 1903, împreună cu Henri Becquerel. După tragica moarte a lui Pierre Curie, accidentat mortal de o trăsură în 1906, Maria Curie continuă singură cercetările. În 1911 i se decernează Premiul Nobel pentru Chimie.

Cea mai renumită realizare a Mariei Curie este descoperirea şi izolarea radiului. Iar înainte de aceasta, ea mai descoperise un element radioactiv, pe care îl numise „poloniu", după numele ţării natale, Polonia. Acestea au fost două realizări admirabile, dar n-au avut o importanţă majoră pentru dezvoltarea teoriilor ştiinţifice.

În anul 1903, Marie Curie, Pierre Curie şi Antoine Henri Becquerel au primit Premiul Nobel pentru fizică. În 1911, Marie Curie a mai primit un Premiu Nobel, de data aceasta pentru chimie, devenind, astfel, prima persoană deţinătoare a două premii de acest gen.

Este interesant de observat că Marie Curie avea copii mici pe vremea când cele mai importante cercetări ale sale au început să dea rezultate. Fiica cea mare, Irene, a devenit, de asemenea, un mare om de ştiinţă. Ea s-a măritat cu alt cercetător talentat, Jean Frederic Joliot, şi, lucrând împreună cu el, a descoperit radioactivitatea artificială.

Pentru această descoperire (care poate fi considerată o „descendentă" a descoperirii radioactivităţii naturale), cuplul Joliot-Curie a împărţit Premiul Nobel pentru fizică decernat în anul 1935. Fiica cea mică a lui Marie Curie, Eve, a devenit muziciană şi scriitoare renumită.

Marie Curie a murit în 1934 din cauza unei leucemii care îi fusese cauzată, probabil, de expunerile repetate la materiale radioactive.