Probabil că nici o altă personalitate din istorie nu a fost atât de mult admirată ca profetul evreu Moise (sec. al XlII-lea î.Hr.). În afară de aceasta, celebritatea lui, ca şi numărul oamenilor care îl respectă, a crescut constant de-a lungul timpului.

După toate probabilităţile, epoca de glorie a lui Moise datează din secolul al XlII-lea î.Hr., dacă ţinem seama de faptul că faraonul Ramses al II-lea, considerat de toată lumea ca fiind faraonul din Exodul biblic, a murit în anul 1237 î.Hr. În timpul vieţii lui Moise, aşa cum se relatează în Cartea Exodului, erau destui evrei care aderau la ideile lui politice.

Totuşi, în decurs de cinci secole, Moise a ajuns să fie venerat de toţi evreii. Prin 500 d.Hr., faima şi reputaţia lui s-au răspândit, o dată cu creştinismul, în toată Europa. Un secol mai târziu, Mahomed l-a recunoscut pe Moise ca profet adevărat şi, pe măsura extinderii islamismului, Moise a devenit o personalitate admirată în toată lumea musulmană (chiar şi în Egipt).

Astăzi, la circa treizeci şi două de secole de la moartea sa, Moise este cinstit de evrei, creştini şi musulmani deopotrivă, fiind respectat chiar şi de mulţi agnostici. Datorită comunicaţiilor moderne, el a ajuns să fie chiar mai bine cunoscut astăzi decât în trecut.

În pofida renumelui său, informaţiile demne de încredere cu privire la viaţa lui Moise sunt sărace. S-a făcut chiar speculaţia (neacceptată de majoritatea specialiştilor) că Moise ar fi de origine egipteană, dat fiind că numele său ar fi mai degrabă de provenienţă egipteană decât ebraică, (Înseamnă „fiu" şi se regăseşte ca parte a numelui mai multor faraoni celebri).

Relatările Vechiului Testament cu privire la persoana lui Moise abia dacă pot fi acceptate ca atare, deoarece implică un mare număr de miracole. Povestea tufişului cuprins de flăcări sau cea în care Moise îşi transformă toiagul în şarpe, de exemplu, au o natură miraculoasă, în esenţă.

Şi probabil că numai un om credul ar accepta faptul că Moise, având deja optzeci de ani la data Exodului, a reuşit totuşi să-i conducă pe evrei într-o călătorie lungă de patruzeci de ani prin deşert. Cu siguranţă, am fi preferat să ştim ce anume a înfăptuit adevăratul Moise înainte ca povestea lui să fie îngropată sub o avalanşă de legende.

Multe persoane au încercat să ofere interpretări naturale relatărilor biblice despre cele zece molime şi despre traversarea Mării Roşii. Nu încape nici o îndoială că majoritatea poveştilor despre Moise cunoscute din Vechiul Testament, sunt legendare, cu analogii în alte mitologii. De exemplu, povestea lui Moise şi a pipirigului este izbitor de asemănătoare cu o legendă babiloniană despre Sargon din Akkad, un mare rege care a domnit aproximativ între anii 2360-2305 î.Hr.

În general, trei sunt realizările majore atribuite lui Moise. Mai întâi, el este identificat cu personajul politic care i-a condus pe evrei în Exodul din Egipt. Cel puţin în această privinţă este limpede că Moise merită să fie creditat. În al doilea rând, el este reputatul autor al primelor cinci cărţi ale Bibliei (Geneza, Exodul, Leviticul, Numerele, Deuteronomul), adeseori denumite cele „Cinci cărţi ale lui Moise", şi care constituie Tora evreiască.

Aceste cărţi cuprind Codul Mozaic, setul de legi ce a guvernat în principiu conduita evreilor în vremurile biblice, aici fiind incluse cele Zece Porunci. În perspectiva enormei înrâuriri exercitate de Tora ca întreg şi de cele Zece Porunci în particular, autorul lor ar merita cu siguranţă să fie considerat o personalitate foarte influentă.

Cu toate acestea, majoritatea specialiştilor în studiul Bibliei au convenit că Moise nu a fost singurul autor al cărţilor respective. Aparent, ele au fost scrise de mai mulţi autori, iar cea mai mare parte a materialului nu a căpătat o formă scrisă decât la un interval de timp considerabil de la moartea sa. Este posibil ca Moise să fi jucat un anumit rol în organizarea tradiţiilor ebraice existente, sau chiar în elaborarea legislaţiei evreieşti, dar nu avem nici o posibilitate să apreciem cât de mare a fost acest rol.

În al treilea rând, mulţi oameni îl consideră pe Moise fondatorul monoteismului evreu. Într-un sens, nu există nici un fel de fundament pentru a formula o asemenea afirmaţie. Singura noastră sursă de informaţie asupra lui Moise este Vechiul Testament. Iar Vechiul Testament îi atribuie clar şi fară ambiguităţi lui Avraam meritul de a fi fondat monoteismul.

Cu toate acestea, se poate afirma că monoteismul evreiesc ar fi dispărut în absenţa lui Moise, şi fără doar şi poate el a jucat un rol crucial în păstrarea şi transmiterea lui mai departe. Desigur, în aceasta constă importanţa lui cea mai mare, ţinând seama şi de faptul că creştinismul şi islamismul, cele mai mari religii ale lumii, au rădăcinile în monoteismul evreu. Ideea unui Dumnezeu unic şi adevărat, în care Moise credea cu pasiune, s-a răspândit până la urmă într-o bună parte din lume.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment