Solomon (?-931 i. Hr.). Rege al evreilor din 970 pana la sfarsitul vietii.

O reputatie de intelepciune care a strabatut secolele
Abil diplomat, poet inspirat si mare constructor, Solomon avea toate calitatile pentru a mentine timp de patruzeci de ani unitatea imposibil de mentinut a triburilor ebraice.

In timpul celor trei secole dintre venirea in Palestina si numirea primului rege, Saul, triburile se certau fara incetare si nu au stiut niciodata sa raspunda eficient la agresiunile exterioare. Evreii, uneori sedentari, alteori nomazi, se guvernau intr-un mod original, in maniera unei confederatii tribale: din cand in cand, deciziile importante erau luate de un fel de adunare a conducatorilor.

Aceasta structura politica, dorita de Moise si pusa in practica de succesorul sau Iosua, a lasat loc monarhiei, mai bine adaptata situatiei. David, ginere al primului rege, nu a putut, totusi, sa se impuna decat la sfarsitul unui razboi civil, insa fiul sau, Solomon, nu dorea sa foloseasca forta ca mijloc de guvernare. El a conceput, deci, proiectul unei autoritati acceptate de toti ebraicii, autoritate fondata pe trei piloni: bunastarea materiala, stabilitatea politica si bunavointa lui Iahve.

Printr-o abila strategie comerciala, Solomon a atras artistii, negustorii si artizanii in Palestina. Marile sale lucrari (fortarete, drumuri in desert, canale de irigatie) foloseau, in permanenta, mii de muncitori salariati.

Aliantele politice cu Egiptul, o diplomatie in acelasi timp supla si amenintatoare au facut din regatul sau un stat respectat.

Cartea si Templul
Mai bine decat orice alta masura, edificarea Templului din Ierusalim a cimentat unitatea triburilor: 170 000 de oameni, peste 3000 de arhitecti si sefi de lucrari au participat la construirea „casei lui Dumnezeu" pe care evreii o venereaza si astazi.

in paralel, regele a redactat sute de poeme religioase care au fost, in mare parte, adunate de scribii sai. Ideea unei carti sfinte care sa retraseze istoria poporului evreu dateaza (primele Carti ale Vechiului Testament) , se prea poate, din aceasta perioada, foarte fertila pe plan literar. Arbitru al tuturor litigiilor, Solomon a redactat mii de sentinte judiciare, civile si penale, simtul echitatii fiindu-i recunoscut in unanimitate, ceea ce a asigurat coeziunea sociala a evreilor pe timpul intregii sale domnii.

Sfarsitul visului
Din 930, regatul s-a divizat in doua state rivale: luda si Israel. Disparitia autoritatii carismatice a lui Solomon a grabit sciziunea. Acesta nu stiuse, poate, sa imparta intre triburi toate profiturile dezvoltarii economice. Sentiment agravat, cu siguranta, de o presiune fiscala puternica si de un centralism politic marcat.