Întemeiat în 1920. Sătucul e situat la 14 km nord-est de or. Dubăsari şi la 42 km de Chişinău, pe o vale formată de nişte dealuri nu prea înalte, care sînt caracteristice pentru relieful de peste Nistru. In prima jum. a sec. XX locurile pustii din această zonă erau colonizate de Rusia cu ruşi, ucraineni, cazaci, bulgari etc.

Astfel, aici s-au oploşit cîteva familii de cazaci, şi-au înjghebat căsuţele şi şi-au numit aşezarea Calinovca. Apoi au venit şi alţi cazaci, din care cauză pînă azi circulă între oameni formula "kazacii hutor", adică, în româneşte, cătun căzăcesc. Se consideră că limba pe care o vorbesc ei e ucraineană, dar nu e aşa, pentru că ei, de fapt, şi-au format un dialect aparte, o amestecătură de cuvinte ucraineşti, ruseşti şi chiar româneşti.

Satul creştea foarte încet. Nici războiul din 1941-1945, nici deportările nu i-au adus pierderi esenţiale. Un timp s-a aflat în subordinea oraşului Dubăsari, apoi, cînd în 1978 s-a format sov. sătesc la Crasnîi Vinogradari, a fost transferat în subordinea acestuia.

Oamenii apţi de muncă din s. Calinovca, însă, lucrează cîmpurile k-zului "Puti Iliicea" ("Calea lui Ilici"), care-şi are sediul în Dubăsari şi care e specializat în cultivarea cerealelor şi creşterea animalelor.

În 1971, conform ESM, satul avea 199 de locuitori, iar recensămînturile din 1979 şi 1989 înregistrează 176 de locuitori (85 de bărbaţi şi 91 de femei) şi, respectiv, 179 de locuitori (84 de bărbaţi şi 95 de femei).

La 1 ian. 1998, conform datelor de la sov. sătesc, în 64 de familii din Calinovca erau 182 de suflete. Cătunul creşte foarte, foarte încet. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)