Atestat în 1817. Notă statistică. Suprafaţa - 58,3 kmp. Distanţa pînă la or.Cimişlia - 13 km. R. Ialpug. Biserica Sf. Ierarh Nicolae (1853).

Cine a vizitat vreodată Cenacul, la sigur, a rămas impresionat de poziţia geografică a localităţii, de pitoreştile împrejurimi foarte diverse sub aspect fizico-geografic şi natural: văi şi vîlcele, cu pîrăiaşe şi iazuri în cuprinsul lor, dealuri şi coline ce ating înălţimi între 80 şi 180 m deasupra nivelului mării, acoperite de vii şi livezi, rînduite de ogoare şi locuri de păşuni.

Despre aspectul topografic şi natural al comunei şi al locului ei de aşezare ne vorbesc şi numele topice din hotarul localităţii: Valea Ialpugului, Hîrtopu, Valea Suhatului, Valea Topălii, Vîlcanu, Valea Răchitei, Ciocanu, Valea Sărătelei, Dealul Ţurcanului, Movila Tartaulului ş. a.

Însăşi denumirea localităţii reprezintă la origine un toponim topografic, la bază avînd un termen entopic vechi în limba română, de origine turcă - cenac "farfurie, strachină", cu semnificaţia omonimică "vîlcea", "depresiune mică de formă rotunjită . Denumirile menţionate redau particularităţile de relief şi vegetaţie, calităţile şi însuşirile terenurilor, modul de viaţă al oamenilor.

Oamenii aici au locuit din vremuri străvechi. Cu sute de ani în urmă pe aceste meleaguri au poposit temporar cete de nomazi, veniţi tocmai din cîmpiile asiatice după pradă de război. Făcînd atacuri de pradă în localităţile din jur, războinicii au avut pierderi umane. Nomazii aveau obiceiul de a-şi înmormînta răposaţii în cîmp liber sau pe creste de dealuri, făcîndu-le movile mari clădite din bucăţi de pămînt tare, tăiate din solul de toloacă. Războinicii nu erau deprinşi cu munca grea şi ei îi forţau pe băştinaşi să lucreze ca robi.

Pe moşia satului actual s-au păstrat 3 movile funerare. Ele sînt monumente ale istoriei vechi a Moldovei, ne amintesc despre relaţiile băştinaşilor cu nomazii de cîmpie, despre cei care au participat la ridicarea acestor monstruoase morminte. Primul sat s-a format aici după ce Dacia a fost cucerită în a. 106 e.n. de către Imperiul Roman. El a fost prădat şi ars de către huni în a. 376 e. n.

Au fost cercetate şi documentele de arhivă asupra Cenacului, din cele mai vechi timpuri: actele domneşti, hărţile vechi, nomenclatoarele şi listele localităţilor. Primele mărturii documentare privind s. Cenac datează de la înc. sec. XIX. Tradiţiile populare locale susţin o mai mare vechime a localităţii, încă de prin sec. XVII - XVIII.

S-au păstrat unele date informative din anul 1904: 1.297 de locuitori, care posedau 2.880 des. de pămînt. Recensămîntul din 1930 ne vine cu următoarea cifră: 1.903 locuitori. Ţăranii din partea locului asigurau cu produse ale muncii lor pieţele şi iarmaroacele organizate în tîrgurile şi oraşele din provincie negustorind cu piei, sumane, lînă, cojocele, ceară, miere, brînză, cereale, vinuri etc. (Anatol Eremia, Localităţile Republicii Moldova)