Atestat în 1917. Notă Statistică. Suprafaţa - 2,6 kmp. Distanţa pînă la or. Sângerei - 17 km.

Primele două aşezări umane s-au făcut aici cu peste 7000 de ani în urmă, epoca numită în istorie mezolitic, mileniile 12-7 î. Hr. Mai târziu au mai fost 12 încercări ale oamenilor de a se stabili aici cu traiul, dar ele au eşuat. Satele fondate în diferite epoci istorice: neolitic - 7000 de ani în urmă, eneolitic - 5000 de ani în urmă, epoca bronzului - peste 3000 de ani în urmă, epoca timpurie a fierului - peste 2000 de ani în urmă, epoca romană - anii 106-376 e. n., epoca moldovenească - anii 1500-1700 e.n., au fost arse şi părăsite.

De pe urma celor ce veneau la prădat a rămas o movilă, care ne arată unde au fost înmormântaţi războinicii căzuţi în luptă cu băştinaşii. Cercetările arheologice de viitor vor permite să apreciem mai concret istoria satelor străvechi.

Sătucul Chirileni se află la 17 km nord-est de or. Sângerei, în regiune de şes şi mici coline între râurile Soloneţ (la nord) şi Ciulucul Mare (la sud).  În Dicţionarul geografic al Basarabiei, întocmit şi editat de Zamfir Arbore (Bucuresti, 1904), sînt prezentate 2 sate Chirileni, unul în volostea Costeşti, jud. Chişinău, alta în volostea Sculeni, jud. Bălţi. Dar şi unul, şi altul se găsesc la distanţe mari de la Drăgăneşti.

Deci, Chirileni din apropierea r. Soloneţ n-are atribuţie la satele pomenite, le uneşte numai denumirea.
 Cercetătorul Vladimir Nicu constată: "Chirileni, raionul Sîngerei, atestat în 1904". Dar face trimitere la acelaşi Dicţionar geografic al Basarabiei, menţionat mai sus. Rămînem să credem că satul a apărut în timpul reformei agrare din 1918-1922.

Statutul actual al primăriei îl atestează cu anul de fondare 1917. Ştim cu precizie că în sept. 1922, 36 de ţărani din Chirileni, plasa Pepeni, au fost împroprietăriţi cu 156 ha de pămînt. Cel mai înstărit om era aici în 1933 Ion Blănaru. Şcoala primară era frecventată de 63 de elevi, avîndu-l învăţător pe Dionisie Arusoi.

La 10 noiem. 1940 comisarii roşii au înregistrat în Chirileni, r-nul Sângerei, 314 locuitori, dintre care 56 - moldoveni şi 258 - ucraineni. Nouă ani mai tîrziu, trecînd prin război, foamete şi deportări, pe 1 aug. 1949, aici s-a constatat o populaţie de 291 de suflete (46 de moldoveni, 2 ruşi, 243 de ucraineni).
În mai 1952, arând în livadă, la 1 km depărtare de sat, un mecanizator a descoperit o comoară cu 200 de monede de aur bătute la Roma la înc. erei noastre.

Populaţia din Chirileni timp de trei decenii alcătuia o brigadă pomicolă şi legumicolă a k-zului "Drujba" ("Prietenia") din Drăgăneşti. Acum, dispunînd de pămînt propriu, ţăranii au creat gospodării individuale şi de fermieri.

Numărul populaţiei e în descreştere. Dacă în 1971 sătucul avea 359 de locuitori, în 1979 - 324 de oameni, apoi în 1989 - numai 206. Mic rămîne şi în prezent. În dec. 2000, aici vieţuiau 261 de oameni. Credincioşii şi elevii frecventează biserica şi şcoala din Drăgăneşti. Primăria i-a adunat într-o listă comună pe băştinaşii deportaţi sau căzuţi în război din toate cele 10 aşezări ale comunei. La adunarea reprezentanţilor din martie 1991 locuitorii s-au pronunţat univoc împotriva referendumului unional de păstrare si reanimare a URSS. (Ion Hâncu, Simion Ropot, Localităţile Republicii Moldova)