Atestat la 5 mai 1584 cu denumirea Uşereşti. Notă statistică (2002): Distanţe: 55 km pînă la Hînceşti, 94 km pînă la Chişinău. Suprafaţa - 37 kmp.Populaţia - 1.672 de locuitori. Terenuri agricole - 3.360 ha.
Conform cercetărilor arheologice efectuate pînă în prezent, primii oameni s-au stabilit aici cu traiul cu cca 4.000 de ani în urmă. Specialiştii au descoperit urmele aşezării şi cimitirul satului străvechi. Cercetările au scos la lumina zilei resturi de locuinţe, înmormîntări umane şi diferite obiecte, mai ales, oale de lut, tipice pentru epoca de trecere de la neolit la epoca bronzului ce corespunde sfîrşitului mileniului III şi începutul mileniului II pînă la Hristos.
După ce vatra primei aşezări a fost părăsită, mult timp oamenii nu s-au stabilit aici cu traiul. Tocmai în jurul a. 1000 î. Hr. un grup de oameni a format o nouă aşezare pe aceste locuri. Vatra ei s-a păstrat pînă în zilele noastre. Pe locul ei se observă urme de locuinţe, se găsesc diferite obiecte, mai ales, oale de lut, tipice pentru epoca timpurie a fierului, perioada sec. X-IX î. Hr. Satul a ars.
Între anii 1525-1550 d. Hr. cineva a ascuns aici o comoară de bani de argint. S-au păstrat 16 monede. Deţinătorul banilor, probabil, i-a ascuns în preajma unei primejdii, sperînd că năpasta va trece şi apoi îşi va lua averea. Ce s-a întimplat nu se ştie, dar cel ce a ascuns monedele, nu s-a mai întors după ele. Au fost pe aceste locuri şi oameni hoinari, războinici. Dovadă sunt cele 5 morminte în formă de movile mari, rămase de la ei.
Comuna Dancu este situată la sud-vest de or. Hînceşti, pe malul stîng al Prutului, moşia satului avînd hotare comune cu localităţile Călmăţui, Cărpineni şi Cioara. Este legată prin drumuri locale de principalele şosele Chişinău-Leuşeni si Chişinău-Hînceşti-Leova. Teritoriul din împrejurime face parte din zona de sud-vest a Podişului Moldovei Centrale, drenată de fluviul Prut si rîurile Nîrnova, Călmăţui si Lăpuşna. Cele mai mari înălţimi din apropiere ating cotele 146, 152 si 190 m deasupra nivelului mării.
Constantin Mavrocordat reconfirmă dreptul Mănăstirii Dancu de a stăpîni moşia satului Uşereşti. Mai vine apoi un document, din 23 iunie 1575, prin care Scarlat Ghica Voievod împuterniceşte Mănăstirea Dancu din Iaşi să ia tot venitul moşiei Uşereşti, ca tatarii din Bugeac, care adesea păşuneau pe pămînturile moşiei satului, să fie opriţi, iar uşurgii lor să nu se amestece în luarea dijmei.
Potrivit mărturiilor documentare, mai întîi satul a purtat denumirea Uşereşti, după titlul dregătoresc al vechiului proprietar Vlad uşerul, apoi denumirea Dancu, după ce moşia şi satul au fost trecute în stăpînirea Mănăstirii Dancu.
Cu numele Dancu localitatea e înregistrată de "Catagrafia Basarabiei de la 1820".
"Dicţionarul statistic al Republicii Moldova" din 1994 indică pentru comuna Dancu 532 de gospodării individuale, 1.823 de locuitori, 3 359 ha de pămînt arabil, vii, livezi. (Anatol Eremia, Localităţile Republicii Moldova)