Atestat în 1915. Notă statistică (oct. 2004). Distanţe: pînă în c-rul r-nal - 7 km, pînă la st. c. f. Catranîc - 1 km, pînă la Chişinău - 135 km.

Loc de sălăşluire şi-a aflat între nişte coline dintre şoseaua Făleşti-Bălţi şi calea  ferată Ungheni-Bălţi, cu livezi şi pămînturi mănoase în jur. "Pe moşia acestui sat au locuit oameni din adîncul secolelor, drept mărturie sunt cele 2 vetre de sate din epoca romană tîrzie, constată savantul Ion Hîncu.

Materialul arheologic descoperit pe vatra acestora demonstrează că satele în cauză au fost fondate în perioada anilor 106 - 275, perioadă cînd Dacia era provincie a Imperiului Roman. Aceste sate au fost devastate şi incendiate în timpul invaziei hunilor din anul 376. În locul caselor din nuiele şi unse cu lut au rămas grămezi de lut ars şi diferite obiecte din epoca romană (sec.II-IV)".

Siliştea ca unitate administrativă se întîlneste pentru prima dată în "Cartea informativă a Eparhiei Chişinăului pe anul 1915” (Chişinău, 1915, pag. 90). Întemeietorul aşezării e considerat Egor Leviţki, care le-a ajutat unor ucraineni din satul Hrubna Veche, jud. Hotin, să repopuleze terenurile libere de aici.

Ştim cu precizie că în toamna anului 1922 Instituţia română "Casa Noastră", înfăptuind reforma agrară basarabeană, i-a împroprietărit pe 140 de ţărani din Egorovca cu 822 ha de pămînt. În 1923 satul număra 110 case în care vieţuiau 465 de oameni. Administraţia numea aşezarea Gheorghieni şi nu Egorovca. Aşadar, în 1933 în Gheorghieni trăiau 569 de locuitori.

La 10 noiem. 1940 erau înregistraţi în Gheorghieni 1.100 de locuitori. După ani de război, foamete şi deportări, aşezarea număra la 1 aug. 1949 o scădere de 71 de suflete. Bărbaţii căzuţi în război se află într-o condică comună cu cei din Catranîc si Ciuluc.

Populaţia din Egorovca în 1970 alcătuia 1.315 suflete.  Recensămîntul din 5-12 oct. 2004 a fixat în Egorovca 970 de oameni. (Gheorghe Şova, Localităţile Republicii Moldova)