Atestat la 11 iunie 1964. Notă statistică (2005). Suprafaţa - 24 km p. Distanţa până la c-rul r-nal Căuşeni şi st. c. f. Căuşeni - 20 km, până la Chişinău - 100 km. Gospodării - 322. Populaţia - 715 oameni. Magazin, 3 fântâni, grădiniţă de copii, casă de cultură cu 300 locuri, bibliotecă publică, oficiu medical, poştă, stadion. Biserica "Acoperământul Maicii Domnului".
Localitatea Grădiniţa este aşezată în preajma magistralei Căuşeni-Cetatea Albă, pe o moşie pitorească, stăpânită până la 28 iunie 1940 de nişte boieri. Încă în 1975 aici se întindea un parc pe o suprafaţă de 5 ha, plantat la sf. sec. XIX. Până atunci se păstrase câţiva arbori de pin austriac, stejar, frasin, arţar şi un singur brad. În dec. 1964, satului i se dă statut de comună, cuprinzând aşezări cu nume ce redau simbolic particularităţile geografico-naturale ale terenului - Grădiniţa, Izvoraşe, Leuntea, Valea Verde.
La 3 februarie 1986 cătunul Izvoraşe este scos din evidenţă, fiind comasat cu comuna Grădiniţa. În plan administrativ-teritorial din dec. 1964 şi până la 25 mai 2003 localitatea se afla în componenţa sectorului Suvorov (din 1990 - Ştefan Vodă). Din 27 dec. 2001 fusese amplasată în structura r-nului Căuşeni. Populaţia satului, din punct de vedere etnic, este variată, deoarece pînă la atestare, veniţi de pretutindeni pe acest plai se aşezaseră reprezentanţi de diferite origini.
La 1 ian. 1965 localitatea număra 159 de case cu 676 de persoane. Totalurile recensământurilor efectuate în anii 1970, 1979 şi 1989, au evidenţiat că numărul populaţiei din sat evoluează inegal. Dacă între anii 1970-1979 ea s-a majorat cu 85 de persoane, în următorii zece ani - numai cu 24, constituind în 1985 doar 797 de oameni, componenţa medie e familiei în acelaşi an fiind de 2,8 persoane, ceea ce e mai redusă faţă de indicele populaţiei rurale din republică în anul 1989. Datele oficiale ale stării civile arată că în 1995 satul înregistra cel mai înalt nivel al mortalităţii generale în r-nul Ştefan Vodă. Aici se născuseră numai 17 prunci, în schimb au decedat 26 de persoane. Tot atunci au avut loc 14 căsătorii şi 2 divorţuri.
Satul se amenajează permanent. În anii şaizeci-şaptezeci ai secolului trecut este radioficat şi electrificat. La 1967 se construieşte clădirea şcolii pentru 160 de locuri. Între anii 1988-1995 e conectat la conducta de gaze naturale. Din an în an creştea numărul de case. La 1990 se înregistraseră 286 de case cu un fond locativ de peste 9 mii mp, spital cu 5 cabinete specializate. În 2005 punctul medical avea un medic de familie şi 3 asistente. Lungimea drumurilor constituie 108 km din care 6 km sunt pavate.
Actualmente localitatea deţine 2.410 ha, inclusiv 1.108 ha de teren arabil.
Începând cu anul de studii 1986-1987 la Grădiniţa funcţiona şcoala medie. Prima promoţie din 1989 a avut 13 absolvenţi, dintre care 7 persoane continuă studiile în şcolile medii de specialitate. În 1989-1990 instituţia de învăţământ din localitate, era frecventată de 225 de elevi, iar în 1995-1996 - de 218 elevi. Pe parcursul anilor 1991-1996 opt clase au absolvit 113 persoane şi şcoala medie - 46 de persoane. În 2005 frecventează liceul 130 de elevi. Corpul didactic este alcătuit din 15 profesori.
O contribuţie importantă în dezvoltarea spirituală a omului o are cartea. Biblioteca publică din Grădiniţa la finele anului 1995 dispunea de o colecţie de 11.551 de publicaţii şi avea 359 de cititori care au beneficiat de 2.583 de publicaţii. În 2005 fondul de cărţi alcătuia 7.173 de publicaţii.(Ion Leaşco, Localităţile Republicii Moldova)