Întemeiat în 1921. Notă statistică (2006). Distanţe: pînă la c-rul r-nal şi st. c. f. Taraclia - 23 km, pînă la Chişinău -150 km. Gospodării individuale -150. Populaţia – 315 locuitori. Ambulatoriu, şcoală de cultură generală, grădiniţă de copii, casă de cultură, bibliotecă, oficiu de telecomunicaţii, magazine. Localitate componentă a comunei Albota de Jos (împreună cu Hagichioi).
Această localitate este situată pe valea rîului Salcia, la 3 km sud de c-rul comunal Albota de Jos, la 23 km vest de c-rul r-nal Taraclia şi la 150 km sud-vest de Chişinău. Se învecinează cu satele din apropiere Hagichioi, Albota de Jos, Balabanu şi Orehovca. Pe toate, între ele, le despart câmpuri de semănături cerealiere şi plante agricole tehnice, precum şi plantaţii de vii şi livezi.
Locul de aşezare reprezintă o zonă colinară joasă, cu dealuri domoale şi văi întinse şi puţin adîncite, tivite pe ici-acolo cu tot felul de adîncituri neînsemnate, pe care localnicii le numesc hîrtoape, găvane, gropăni, văgăuni. Însăşi denumirea satului denotă o caracteristică fizico-geografică a terenului: hîrtop - „adîncitură de teren în semicerc, fără ramificaţii", „vălcea scurtă şi îngustă, de formă rotunjită, cu pante înierbate". Astfel se numea o parte dintr-o moşie mai veche, pe care pînă la cel de-al doilea război mondial, o stăpînea Colea Cuciunji, un proprietar de pămînturi din Bolgrad.
La reforma agrară din 1918-1924, acestui proprietar, după cum susţin oamenii mai în vîrstă din sat, i s-a lăsat dreptul de proprietar la 100 ha de pămînt, din cele 450 ha, cîte le avusese anterior, restul a intrat în posesia statului, în baza căruia au fost împroprietăriţi ţăranii din Hagichioi. Aceştia, pe lîngă loturile de pămînt arabil şi de păşune, au primit şi locuri de casă.
Astfel, în primăvara a.1921, aici au apărut primele case de plugari din partea locului, cărora, mai tîrziu, li s-au alăturat şi altele, treptat formîndu-şi apoi un mic cătun, căruia i s-a zis după cum se numea această parte de moşie - Hîrtop. Aproximativ acelaşi început l-au avut şi multe alte aşezări, din cuprinsul altor raioane: Hîrtop (Făleşti), Hîrtop (Cahul), Hîrtop (Cimişlia), Hîrtop (Leova), Hîrtop (Teleneşti) ş.a.
Pînă la reforma din 1918-1924, această parte de moşie nu se lucra, era pîrlogită, servindu-i vechiului proprietar ca loc de păşunat. Aici se aflau multe tîrle şi stîne de oi, suricuri mari de vite. Pe unele văgăuni şi fundacuri de vîlcele se găseau şi mici crînguri de păduri, rămăşiţe ale vechilor codri ai Tigheciului, care îşi aşterneau covorul verde pînă la Dunăre. De aici denumirile unor locuri din zonă ca Dumbrava, Frunzariul, Valea Stejarului ş.a. Locurile din preajma satului Hîrtop poartă şi ele denumiri ce dezvăluiesc evenimente, fapte şi întîmplări din viaţa localnicilor: Cofosul, Dobrea, La Movile, Valea Hagichioiului, Valea Bisericuţei, Valea Salciei ş.a.
În hotarul moşiei satului se întîlnesc multe locuri ce probează existenţa unor aşezări dispărute, a unor locuinţe şi construcţii vechi, urmele unei vieţi umane din alte epoci. De pe timpul invaziei triburilor nomazilor asiatici datează cele opt movile de pe culmile dealurilor dintre Hîrtop şi Balabanu, acestea servindu-le invadatorilor ca morminte ale căpeteniior de hoarde, care şi-au găsit sfîrşitul în luptele grele cu populaţia băştinaşă.
Primele menţiuni documentare ale satului sînt cele, pe care ni le furnizează hărţile topografice din anii 1925-1935 ai sec. trecut. Pe una dintre ele, datată cu anul 1928, numele satului e notat Hîrtop, însoţit de cifra 52, aceasta reprezentînd, probabil, numărul gospodăriilor. Recensămîntul din 1930 fixează localitatea cu denumirea Hîrtopi (adică Hîrtoape, pluralul lui hîrtop), cu o populaţie de 221 de locuitori, aceştia divizaţi după etnie: 102 români, 74 de bulgari şi 45 de ucraineni şi ruşi.
Caracterul eterogen de la această dată se explică prin faptul că aici au fost împroprietăriţi şi ţărani de alte etnii decît cea romănă, la care, mai tîrziu, s-au alăturat şi locuitori care au cumpărat aici pămînturi de la proprietarii locali sau prin Banca Ţărănească a României. După datele recensămîntului din 1943, satul făcea parte din jud. Cahul, plasa Traian, com. Albota, împreună cu localităţile Albota, Albota de Jos şi Hagieşti (Hagichioi).
Recensămînturile din perioada postbelică ne oferă următoarele informaţii privind numărul locuitorilor din acest sat: Hârtop, r-nul Cahul, sovietul sătesc Albota, 427 de locuitori (196 de bărbaţi şi 231 de femei) în 1959; 523 de locuitori (242 de bărbaţi şi 281 de femei) în 1970. Hârtop, r-nul Taraclia, sovietul sătesc Albota de Jos, 483 de locuitori în 1979 şi 391 de locuitori în 1989.
Informaţii mai complete asupra satului Hîrtop conţine Dicţionarul statistic al Republicii Moldova" din 1994: 142 de gospodării individuale, 480 de locuitori (223 de bărbaţi şi 257 de femei), dintre care 437 - români, 25 - ucraineni, 15 - bulgari, 3 - găgăuzi; 568 ha de terenuri agricole (258 ha arabile, 157 ha de vii şi 40 ha - livezi) în sectorul obştesc şi 36 ha în sectorul individual; punct medical, grădiniţă de copii, casă de cultură, bibliotecă, oficiu poştal, magazin, 138 de unităţi edilitare gazificate, 41 de fîntîni, 1,5 km de drumuri cu îmbrăcăminte rigidă. (Anatol Eremia, Localitatile Republicii Moldova)