Atestat la 5 apr. 1442. Notă statistică (1 mai 2006). R.Lăpuşna. Distanţe: pînă în c-rul r-nal - 40 km, pînă la st.c.f.Iargara - 46 km, pînă la Chişinău - 73 km. Populaţia 1.268 de locuitori. Asociaţie de gospodării agricole ţărăneşti. Gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă, punct medical, grădiniţă de copii, un magazin.
Împreună cu Cărpinenii, fost c-ru r-nal, comuna are 10.631 de cetăţeni. Sat pe partea stîngă a rîuşorului Lăpuşna, între Cărpineni şi Mingir, alături de un mare bazin de acumulare a apei. Dealul spre Ciadîr, împodobit cu vii şi păduri, urcă la altitudinea de 246 m. în apropierea aşezării se reliefează două movile funerare vechi-străvechi, care-şi aşteaptă cercetătorii în materie arheologică.
Siliştea coboară în straturile istoriei la o adîncime de aproape 6 secole. A fost atestată la 5 apr. 1442 într-un hrisov de pe timpul domniei voievozilor Iliaş şi Ştefan (Documenta Romaniae Histrica. A.Moldova. Vol. 1.Bucureşti, 1975). Pan Stan Horja avea aici privilegii de cumpărătură, întărite încă de Ştefan Vodă cel Bătrin, care domnise pînă la Alexandru cel Bun, între anii 1394-1399.
Deci, se poate spune că această vatră străbună, de la Fîntîna lui Muşat, s-a înfiripat odată cu formarea Ţării Moldovei. "Satul Horjeşti din ţinutul Lăpuşna e menţionat şi în uricul lui Ştefan cel Mare din 9 dec. 1473. Într-o altă carte domneasca se pomeneşte ocina lui Stan Horja şi „drumul Horjii ce cade în Bujor dinspre Nirnova".
În veacurile următoare au stăpînit ocina armaşul Tomşa, vornicul Neagu, boierii Negrea şi Furmuzachi. Iată de ce în unele hrisoave vechi siliştea mai avea şi toponimele Negri sau Furmuzachi.
La 10 apr. 1628 voievodul Miron Barnovschi-Movilă îi confirmă pîrcălabului Petru Cehan satul Horjeşti pe apa Lăpuşnei, silişte rămasă moştenire de la Stan Horja. Iar un alt voievod, Moise Movilă, la 29 oct.1633 întări diacului Dumitru Cămărzan o parte din satul Horjeşti cumpărată de la ,,popa Toader din Teişori". Domnitorul Vasile Lupu porunci unui aprod la 1 febr. 1648 „să caute burlacii fugiţi de la Lupaşcu stolnicul din Horjeşti şi să-i aducă înapoi". în zapisul din 1 iunie 1768 s.Horjeşti din ţinutul Lăpuşna e pomenit ca punct de hotar al Mănăstirii Sf.Ioan Zlatoust din Iaşi.
Împărţeala de moşii între fraţii Ioan şi Petrache Rosset, făcută în apr.1808, aduce Horjeştii în proprietatea boierului Petrache Rosset. În 1835 el avea aici în supuşenie 37 de familii de ţărani (78 de bărbaţi şi 75 de femei). Prin 1865, la Horjeşti, zis şi Furmuzachi, se căpătui cu 3.775 des. de pămînt boierul Andrei Plachida; răzeşii din Cărpineni se pricopsiră şi ei aici cu o frumuşică moşie.
Zamfir Arbore, în prestigiosul său Dicţionar geografic al Basarabiei din 1904, vorbeşte despre acest sat în două locuri, şi nu întîmplător.
Să-i oferim cuvîntul: „Furmuzachi sau Horjeşti, sat in jud.Ismail. Face parte din circum.com. Mingir. E aşezat în valea Lăpuşniţa. Are 40 de case, cu o populaţie de 370 suflete".
„Negri, ruşii îi zic Negra, sat în jud. Chişinău, volostea Lăpuşna, aşezat intr-un hîrtop din stînga văii Lăpuşna... Răzeşii mai au o moşie numită Vorniceni şi Horjeşti, care intră tot in această întindere. La moşia Horjeşti are o proprietate, în întindere de 355,5 desetine, d-nul Pantelimon Sinadino, iar la Negrii au 1.447 des. răzeşi din Cărpineni". Precum vedem, chiar şi la înc. sec.XX toponimia acestui sat mai răminea confuză.
Gazeta „Drug", editată la Chişinău, în numărul său din 17 oct. 1905 confirmă că „Sinadino Pantelimon Victorovici are la Horjeşti 355,5 desetine de pămînt cultivate, în temei, cu pomi şi butuci de vie". Satul, în 1910 întrunea 41 de gospodării cu o populaţie de 168 de locuitori. Creştinii aparţineau parohiei din Mingir.
Reforma agrară din toamna a. 1922, realizată de Instituţia română „Casa Noastră" i-a împroprietărit pe 55 de ţărani din Horjeşti cu 218 ha de pămînt confiscate din moşiile boiereşti.
În anul de grea şi neaşteptată cotitură din 1940, administraţia sovietică a înregistrat în Horjeşti 346 de locuitori, dintre care 344 de etnie română. Apoi s-a năpustit vîrtejul de foc al războiului, urmat de foamete, epidemii şi deportări. 23 de familii au primit în primele 5 luni ale a. 1945 veşti funebre de pe fronturile din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Germania.
Şi deportările staliniste au lovitcu cruzime în populaţie, de acum în zile de pace. Opt aşa-zişi "chiaburi", gospodari în toată legea, s-au pomenit în 1949 în reg.Tiumen, dincolo de Ural, unde au fost supuşi umilinţei, foametei şi exterminării fizice.
Kolhozul „Stalin" din Horjeşti, r-nul Cărpineni, era sărac, de rîsul lumii, de aceea a fost luat sub aripa gospodăriei agricole „Pobeda" („Biruinţa") din Mingir. Timofei Ermurache, preşedintele acestui kolhoz prosper, Erou al Muncii Socialiste, scria într-un articol de ziar: „Am creat ferme şi iazuri în fiecare brigadă". Iar in Horjeşti activau 2 brigăzi (una de cîmp şi alta de tractorişti) şi ferma de vite cornute mari.
În 1979 in Horjeşti trăiau 415 bărbaţi şi 480 de femei, în 1989 - 424 de bărbaţi şi 458 de femei.
Prin anii nouăzeci ai sec. XX satul Horjeşti a fost trecut în raza com. Cărpineni. Ziarul „Moldova Suverană" din 7 ian.1992 scria: "Complexul zootehnic din Horjeşti, care aparţine firmei agricole „Cărpineni", acum doi ani punea la îngrăşat 3.000 de tauri, în prezent - numai 800. S-a redus la jumătate şi carnea realizată anual - de la 1.000 la 500 tone".
Fiind înzestraţi cu pămînt, ţăranii au acum alte griji, alte nevoi, impuse de economia de piaţă. (Vladimir Nicu, Tudor Ţopa, Localitatile Republicii Moldova)