Atestat în 1874. Notă statistică (2007). Distanţe: pînă la c-rul r-nal -13 km, pînă la st.c.f. Bălţi - 15 km, pînă la Chişinău - 121 km. Populaţia -125 de locuitori. Şcoală primară, punct medical, cămin cultural, apeduct, un magazin. Comuna cuprinde 3 aşezări - Bilicenii Noi, Lipovanca şi Mîndreştii Noi,a căror populaţie însumează peste 2.000 de cetăţeni.
Sătuc, ale cărui izvoare dau naştere rîului Ciulucul Mare, mai sus de localitatea Coada Iazului, în regiune de cîmpii şi mici coline, în vecinătate cu autostrada Chişinău-Bălţi.
,,Aici, constată arheologul Ion Hîncu, a fost descoperită o aşezare umană datînd din anii 4500-3000, iar altă aşezare din anii 3000-2500 î. Hr. Pe vetrele acestora au fost găsite grămezi de lut ars, diferite unelte din cremene, din oase de animale, vase de lut din neolitic, epoca pietrei şi aramei (mileniile IV-III î. Hr.).
O nouă aşezare ia fiinţă prin anii 1300-1100 î. Hr., pe vatra acesteia au fost atestate urme de case arse. Cam prin anii 900-800 î. Hr. aici a apărut un alt sat, pe locul vetrei lui fiind găsite fragmente de lut ars şi diferite obiecte din epoca timpurie a fierului. În perioada romană era un sat, care a dăinuit pînă la invazia hunilor veniţi în anul 376, cînd acesta a fost devastat şi incendiat" (Ion Hîncu. Vetre strămoşeşti din Republica Moldova, Chişinău, 2003, pag. 47).
Actualul sat a fost întemeiat de boierul Nicolae Ştefan Casso, care avea conac în Chişcăreni. Satul Lipovanca îşi are obîrşia din 1874.
În 1910 Lipovanca din volostea Chişcăreni se mai considera „hutor" (cătun), deşi avea de acum 70 de ogrăzi. Peste 3 ani, populaţia siliştei a trecut printr-o cumplită epidemie de tifos. După întregirea ţării, autorităţile române, în sept. 1922, i-a împroprietărit pe 58 de ţărani de aici cu 205 ha de pămînt sustras din moşiile boiereşti.
Creştini rămîneau şi mai departe ca enoriaşi ai parohiei Biliceni. Statistica a. 1923 a fixat în Lipovanca 75 de case, 147 de bărbaţi şi 153 de femei, o şcoală primară. În 1933 frecventau lecţiile 46 din cei 78 copii de vîrstă şcolară, instruiţi de învăţătoarea Antonina Burdunov.
Sovieticii au înregistrat, la 10 noiem. 1940, în Lipovanca 479 de locuitori, dintre care 462 de ucraineni au fost trecuţi în registre drept ruşi. Iar recensămîntul din 1 aug. 1949 a însumat în localitate 356 de ucraineni, 2 moldoveni şi nici un rus. Războiul, foametea, deportările au redus populaţia satului cu 123 de suflete.
Numele bărbaţilor căzuţi pe front figurează într-o lista la primărie, împreună cu cei din alte 2 sate - Bilicenii Noi şi Mîndreştii Noi. Deportările au lăsat şi ele amintiri triste în localitate. Într-o blestemată noapte din vara anului 1949 din Lipovanca au fost răpiţi şi căraţi în Siberia 16 „chiaburi". La Lipovanca timp de 4 decenii a trudit o brigadă de cîmp a k-zului „Kalinin” din Bilicenii Noi. Acum ţăranii dispun de pămînt şi îşi făuresc viaţa în cadrul economiei de piaţă.
În 1979 Lipovanca număra 93 de bărbaţi şi 116 femei, în 1989 - şi mai puţin: 66 de bărbaţi şi 88 de femei. Recensămîntul din oct. 2004 a constatat doar 125 de oameni de ambele sexe.
Spre onoarea locuitorilor de aici, în martie 1991 ei au respins referendumul unional de reanimare şi păstrare a URSS. (Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)