Atestat la 20 oct. 1640. Notă statistică (2007). Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 35 km, pînă la st. c. f. Drochia - 40 km, pînă la Chişinău (prin Soroca) - 196 km. Gospodării - 120, populaţia - 232 de locuitori. Gospodării ţărăneşti particulare. Biserică cu hramul „Naşterea Maicii Domnului". Şcoală primară, punct medical, cămin cultural, un magazin. 60 de fîntîni. Comuna cuprinde 3 localităţi - Dărcăuţi, Dărcăuţii Noi şi Mălcăuţi.
Sătuc în cîmpia Sorocii, 3 km mai la sud de localitatea Visoca, lîngă şuviţa argintie afluent pe stînga al rîului Căinar. Are hotar cu moşiile satelor Dărcăuţi la est, şi Şalvirii Vechi la vest. Cea mai înaltă colină, la hotar cu moşia satului Cotova are altitudinea de 234 m.
Siliştea a fost atestată la 20 oct. 1640, cînd pîrcălabul de Soroca Vartic cumpără o parte din acest sat. Iar într-o carte domnească de pe timpul lui Grigore Ghica din 18 apr. 1727 voievodul chema aici oameni cu traiul din ţara leşească şi din alte părţi „să se aşeze la selişte la Mălcăuţi, ce iaste la ţinutul Sorocăi, vor fi slujitori sub ascultarea lui vel căpitan de la domnia me milă şi odihnă pînă la un an nimărui nimică nor da".
Pe această moşie răzeşească recensămîntul din 1774 însumă 29 de case, un preot şi un dascăl ce oficiau slujbă într-o bisericuţă de lemn. Către 1859 aici erau 46 de gospodării, cu o populaţie de 236 de suflete.
Publicistul Vasile Trofăilă, autorul monografiei ilustrate „Judeţul Soroca" şi al unei voluminoase cronici documentare „Raionul Soroca" scrie: „Printre proprietarii de pămînt mai mari, în 1869, apare nobilul Constantin Cruşevan. Urmaşii lui vor stăpîni părţi de moşie pînă în 1940 şi apoi în 1941-1944.
În 1923 s. Mălcăuţi din plasa Bădiceni avea 32 de case locuite, 404 suflete (188 de bărbaţi şi 261 de femei). Aici era o gospodărie boierească (5 case locuite), o tovărăşie ţărănească de lucrare a pămîntului, o cooperativă agricolă, poştă rurală, primărie.
La 29 dec. 1930 aici au fost înregistraţi 341 de locuitori, erau 65 de case. Ştiutorii de carte constituiau 29,9 la sută din numărul persoanelor trecute de 7 ani. Structura naţională: 284 de români, 40 de ruşi, 5 cehi, 8 poloni, 4 evrei."
Din războiul al doilea mondial în Mălcăuţi nu s-au mai întors la vatră 4 bărbaţi - Efim Chetrari, Avram Iaţco, Vladimir Iaţco şi Ion Strechi. Iar persoanele deportate au fost incluse într-o listă comună cu aşa-zişii „chiaburi” din Dărcăuţi.
În perioada postbelică la Mălcăuţi a funcţionat o brigadă complexă a k-zului „Avrora” (,,Aurora") din Dărcăuţi. Cînd ţăranii au fost împroprietăriţi cu pămînt şi cota valorică, au dat preferinţă muncii individuale pe ogoarele lor.
În 2001 Mălcăuţii întruneau 120 de gospodării, în care vieţuiau 269 de locuitori. Şcoala primară cu 2 învăţători era frecventată de 12 elevi. (Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)