In timpul practicării exerciţiilor fizice se formează deprinderi motorii noi sau se perfecţionează cele stabilite. Formarea deprinderilor motorii este un proces destul de complicat cu mai multe faze. Prima fază se caracterizează printr-o difuzare (iradiere) a procesului de excitaţie în cortexul cerebral însoţit de includerea în lucru a multor grupe de muşchi, care adeseori împiedică însuşirea mişcării date.
Pentru a doua fază e caracteristică dezvoltarea inhibiţiei corticale (concentrarea), ce asigură o coordonare mare a mişcărilor, când toate mişcările de prisos se înlătură şi reflexele condiţionate devin mai diferenţiate.
A treia fază de stabilire a deprinderii motorii se caracterizează prin formarea stereotipului dinamic, când mişcările devin automatizate, asigurând o economie convenabilă tuturor organelor şi sistemelor organismului.
Pentru executarea corectă a exerciţiilor fizice o mare însemnătate are funcţionarea regulată şi acţiunea reciprocă a unor analizatori. Aşa, de exemplu, analizatorul motor asigură îndeplinirea oricărui exerciţiu fizic; cel optic asigură recepţia spaţiului şi a modificărilor mediului; cel acustic determină şi respectă ritmul mişcărilor, ajută la orientarea în mediul ambiant.
La îndeplinirea exerciţiilor fizice un rol deosebit are analizatorul vestibular, care asigură echilibrul şi menţinerea poziţiei corpului în spaţiu, ceea ce este important la efectuarea mişcărilor. Stabilirea analizatorului vestibular sporeşte când exerciţiile fizice se execută pe o suprafaţă mică de sprijin, de rotaţii ş.a. Ocupaţiile cu jocuri sportive ameliorează aparatul oculomotor, lărgesc câmpul vizual, îmbunătăţesc vederea stereoscopică. Excluderea unui analizator înrăutăţeşte brusc executarea exerciţiului fizic.
Ocupaţiile sistematice cu exerciţii fizice contribuie la perfecţionarea analizatorului motor şi a funcţiilor lui. Se dezvoltă calităţile motoare: iuţeala, rezistenţa, iscusinţa ş.a. care constituie reflexe condiţionate.
Posibilităţile funcţionale ale organismului Sunt cu atât mai mari, cu cât mai diverse sunt mijloacele şi metodele de antrenare. Cu cât mai mare este pregătirea fizica generală, cu atât mai degrabă se dezvolta gradul de antrenare şi cu atât mai mari sunt succesele în sport.
In procesul antrenamentului la copiii care practică exerciţii fizice se formează stereotipul dinamic. El apare foarte repede şi e destul de stabil, iar dacă nu se întăreşte poate să dispară.
Al doilea sistem de semnalizare, numit de I. Pavlov cuvântul, are un rol destul de important în stabilirea stereotipului dinamic. Reproducerea deprinderii motoare depinde de cuvântul spus în glas sau în gând. Cuvântul are o deosebită însemnătate la înlăturarea greşelilor, când exerciţiile fizice sunt însuşite incorect. La însuşirea executării exerciţiilor fizice se folosesc metode de demonstrare şi explicare. La baza metodei demonstrative stă capacitatea educatorului de a imita mişcările. Capacitatea de imitaţie la copii e dezvoltată destul de bine. Cuvântul e un adaos al metodei demonstrative şi contribuie la însuşirea mai rapidă a deprinderii motoare.
Educaţia fizică se bazează pe antrenarea organismului. Antrenamentul e un proces de exercitare a organismului cu scopul de a spori posibilităţile funcţionale ale lui. El serveşte ca bază a stabilirii deprinderii motoare şi coordonării mişcărilor, precum şi a călirii organismului. O condiţie necesară a antrenamentului este respectarea regimului igienic.
În urma antrenamentului se stabileşte gradul de antrenare a organismului, adică starea ce se caracterizează prin modificări funcţionale şi structurale progresive, ce decurg în organism sub acţiunea efortului fizic efectuat de multe ori sau a procedurilor de călire realizate.
Antrenamentul poate avea succes numai în caz de respectare a principiilor de bază ale educaţiei fizice: complexitatea, succesivitatea permanentă, totodată ţinând cont de starea de sănătate a copilului.
Principiul complexităţii prevede folosirea mai multor mijloace de educaţie fizică (exerciţii fizice, jocuri sportive, călirea ş a.), iar treptat - trecerea de la eforturi mici la mari, antrenând astfel organismul copilului. Toate acestea se vor realiza sistematic. Fiecare copil este supus unui control medical. Pornind de la starea de sănătate şi nivelul dezvoltării fizice a copiilor, se determină mijloacele de educaţie fizică şi eforturile posibile. Forma şi volumul efortului fizic depind de posibilităţile funcţionale ale organismului copilului şi se aleg în aşa mod ca ele să fie optimale.