Sindromul de intestin iritabil este una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern. Statisticile arată că acesta afectează între 10 și 25% din populația globului, având totuși o prevalență mai mare la femei (67%), decât la bărbați. Afecțiune complexă, sindromul de intestin iritabil se caracterizează prin simptome precum durere abdominală cronică, balonare, constipație și/sau diaree.

Totuși, în sindromul de intestin iritabil (SII) predomină două simptome, fiind împărțit în două entități: SII cu diaree și SII cu constipație, existând și situații în care cele două se alternează.
Sindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern
Etiologia sindromului de intestin iritabil este plurifactorială și implică motilitate intestinală anormală, hipersensibilitate viscerală, perturbarea funcției neuronale la nivelul axei creier-intestin și perturbări ale activității sistemului neurovegetativ enteric. Studiile recente vorbesc despre implicarea anumitor dezechilibre ale florei intestinale în apariția sindromului de intestin iritabil.

Diagnostic

Sindromul nu se manifestă prin leziuni celulare sau tisulare, totuși adeseori se face confuzia între intestin iritabil (adică sensibil, fără leziuni, inflamații) și iritat (cu modificări care se pot detecta imagistic). Diagnosticul în SII este dificil deoarece simptomele sunt comune multor alte afecțiuni, iar excluderea acestora printr-un set de investigații și analize este extrem de importantă.

În diagnosticul SII este esențială comunicarea dintre medic și pacient și experiența sa anterioară, precum și o serie de criterii obiective, cum sunt Criteriile Roma.

O persoană suspectă de SCI ar trebui să prezinte:

  • durere abdominală recurentă/disconfort minimum 3 zile pe lună în ultimele 3 luni, asociate cu minim două dintre următoarele simptome:
    • dispariția durerii după defecație
    • instalarea durerii concomitent cu modificarea numărului scaunelor
    • instalarea durerii odată cu modificarea formei scaunelor
  • balonare localizată difuz sau doar în anumite zone ale abdomenului,
  • prezența mucusului în scaun.
Criteriile se aplică numai dacă simptomele au debutat cu cel puțin 6 luni înainte de diagnostic și s-au menținut pe parcursul ultimelelor trei luni.
Stresul și factorii emoționali sunt foarte importanți în sindromul de intestin iritabil, abordarea problemei fiind foarte delicată.

Rolul probioticelelor în terapia SII

Organismul uman găzduiește o populație foarte variată de microorganisme, denumită colectiv microbiom. Microbiomul colonizează multiple segmente ale organismului uman, regăsindu-se la nivelul pielii, tractului uro-genital, căilor respiratorii superioare, cavității bucale și la nivel intestinal.
Tractul gastro-intestinal este colonizat la scurt timp după naștere, densitatea microorganismelor ce compun microbiomul fiind de aprox. 10% la nivelul colonului. Se estimează că la nivel intestinal se regăsesc peste 1800 de specii bacteriene, astfel încât celulele bacteriene care colonizează intestinul ajung să fie de 10 ori mai numeroase decât celulele care compun organismul uman.

Probioticele sunt microorganisme viabile, non-patogene, drojdii sau bacterii, folosite ca resurse terapeutice în condițiile în care sunt capabile să ajungă la nivel intestinal într-un număr suficient de mare pentru a conferi beneficii gazdei.

Pentru potențarea efectelor probioticelor și acțiune eficientă până la nivelul colonului, în formulele probioticelor se adaugă prebiotice, ingrediente pentru potențarea efectelor probioticelor și creșterea acțiunii acestora până la nivelul colonului. Formulele care asociază prebioticele și probioticele poartă numele de simbiotice.

Probioticele sunt utile în profilaxia și terapia sindromului de intestin iritabil, datorită capacității acestora de conservare a funcției de barieră a epiteliului intestinal și deci de reducere a permeabilității intestinale, prin eflectele locale și sistemice de imunomodulare, și, nu în ultimul rând, prin interacțiunea lor cu sistemul neurovegetativ enteric.

Enzimele de origine animală, sub forma pancreatinei, reprezintă una dintre cele mai importante surse de enzime. Extractul pancreatic purificat, livrează toate clasele de enzime pancreatice (lipaza, proteaze, amilaza). De asemenea, se folosesc și enzime din sursă vegetală și fungică.
Dincolo de complexitatea formulei, concentrații, forma (sursa) enzimelor, un rol extrem de important este jucat de forma farmaceutică și mai precis de tehnologia utilizată la realizarea acesteia.

În general în cazul în care nu se foloseste o tehnologie care să asigure protecția la nivel gastric, enzimele continuțe sunt vulnerabile și cel mai probabil vor suferi cel puțin o inactivare parțială la nivel gastric. Din acest motiv, aceste formule se folosesc în special pentru managementul durerii în pancreatita cronică și nu pentru tratamentul malabsorbției.

Se preferă în general tehnologiile care asigură protecție gastrică, tabletele/capsulele enteroprotejate, care să permită o distribuție uniformă la nivel gastric, fără a elibera substanțele active necesare în digestia duodenală. Din acest punct de vedere, tehnologiile moderne prevăd nu doar sisteme de protecție gastrică, ci și microsphere care să permită un contact mai eficient cu substratul alimentar.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment