De fapt, nu toate informațiile de la nervii periferici ajung până la scoarța cerebrală. Unele, prin împletiturile nervilor (plexuri), sunt reținute la unii centri nervoși externi ca măduva spinării sau bulbul rahidian. Așadar, la unele informații reacționăm inconștient prin reflexe.
La animalele cu un sistem nervos superior ca la om, există sistem nervos autonom, ce funcționează independent de sistemul nervos central (din creier).
Acest sistem nervos autonom coordonează mai rapid, ușurează activitatea cerebrală, care ar fi supraîncărcat de informații, putând ajunge la blocarea activității cerebrale (inhibiția corticală), astfel de reflexe a sistemului nervos vegetativ se pot aminti: respirația, activitatea cardiacă, digestia, excreția, setea, ca și reproducția (înmulțirea speciei).
Funcțiunea creierului se realizează printr-o rețea densă de neuroni, această activitate a creierului se măsoară prin EEG (electro-encefalo-gramă), ce stabilesc intensitatea biocurenților produși la acest nivel.
Diferențierea structurală și funcțională a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara evoluției speciilor, ce se manifestă prin apariția inteligenței și a capacității de a învăța prin proprietățile plastice neuronale.
Creierul la vertebrate este format din:
- Prosencephalon (creierul anterior (lobii olfactivi));
- Telencephalon sau Telencefal (cu 2 emisfere cerebrale);
- Cortex (scoarță cerebrală);
- Basalganglien (ganglionii bazali);
- Limbisches System (sistemul limbului);
- Diencephalon (Creierul mijlociu);
- Thalamus;
- Epithalamus;
- Subthalamus;
- Hypothalamus (regina glandelor endocrine Hipofiza este legată de Hipotalamus);
- Metathalamus;
- în împărțirea didactica a creierului Rhombencefalul și Mezencefalul sunt de multe ori tratate împreună ca truncus cerebri (trunchiul cerebral);