Scopul fiecăruia dintre aceste «tratamente» este fie să anuleze, fie să întrerupă impulsurile nervoase care produc sughiţul:

• ţineţi sub limbă un cub sau o linguriţă de zahăr tos şi aşteptaţi să se dizolve sau înghiţiţi zahărul ca atare, uscat;
• aplecaţi-vă din talie către înainte, întindeţi bine gâtul şi beţi cu înghiţituri mici apa dintr-un pahar;
• gâdilaţi-vă cu un beţişor cu vată în cerul gurii, în zona unde palatul tare se continuă cu palatul moale;
• în momentul când vă vine să sughiţaţi ţineţi-vă respiraţia şi înghiţiţi în acelaşi timp; repetaţi manevra până ce sughiţul va înceta;
• puneţi la gură o pungă de hârtie şi respiraţi adânc şi rapid în ea, de cel puţin 10 ori; aveţi grijă ca marginile pungii să fie bine fixate în jurul gurii, astfel încît să nu poată intra aer de afară;
• sugeţi o felie de lămâie muiată într-o băutură amară sau frecată cu puţin ardei iute, ori beţi o linguriţă de oţet;
• gâdilaţi uşor un copil care sughite, cerându-i să-şi ţină respiraţia şi să se abţină cât poate de mult să nu râdă.