Infecţia este produsă de stafilococ care pătrunde pe lângă firul de păr, datorită unor mici leziuni sau iritaţii ale pielii: zgârieturi, rosături la picioare, frecături la ceafă de gulerul hainei, după bărbierit etc. De aceea, furunculul se întâlneşte mai frecvent la faţă, la ceafă, la membre şi fese. Furunculul feţei este cel mai periculos, deoarece infecţia se poate răspândi şi la creier. Infecţia este favorizată de unele boli care slăbesc rezistenţa la infecţii a organismului şi de pielea mai grasă.
La început, furunculul se manifestă printr-o roşeaţă în jurul unui fir de păr, adesea însoţită de mâncărime. După câteva ore, locul respectiv devine dureros, iar roşeaţa se întinde şi la pielea din jur. În această fază infecţia poate fi oprită dacă se aplică pe leziune un tampon cu spirt, apă de colonie sau tinctură de iod, diluată cu apă pe din două. Tamponul trebuie fixat cu un pansament şi ţinut până când infecţia cedează. De asemenea, compresele cu apă rece, cu spirt sau gheaţă au acelaşi efect de combatere a infecţiei şi a durerii.
În faza a doua, când apare umflătura şi durerea cu senzaţia de zvâcnire, simptome ce indică „coacerea" furunculului, se vor aplica comprese calde umede sau uscate, care grăbesc delimitarea infecţiei şi formarea puroiului.
La recomandarea medicului se pot lua antibiotice. Tratamentul radical constă în deschiderea infecţiei de către medic şi evacuarea puroiului. Bolnavul nu va încerca să stoarcă puternic zona afectată pentru a nu răspândi infecţia în sânge.
Persoanele cu furunculoză repetată vor menţine o igienă permanentă a pielii şi a rufăriei de corp şi de pat (dezinfecţia lenjeriei prin fierbere), vor trata bolile care favorizează infecţiile pielii, diabetul etc.