Luarea moderata in greutate poate fi consecinta unor modificari hormonale mai mult sau mai putin severe in timp ce obezitatea presupune de cele mai multe ori grave dezechilibre ale hormonilor.
Daca ingrasarea exagerata nu cedeaza dupa un regim alimentar strict, atunci probabil este vorba de o obezitate endocrina, numita obezitate patologica. Aceasta obezitate este cauzata de interventia mai multor glande endocrine. Organismele acestor persoane functioneaza dupa cu totul alte “reguli” asa incat oricat efort ar depune in urmarea unor diete stricte, persoanele respective pur si simplu nu pot pierde considerabil din tesutul adipos.
Foarte des persoanele cred ca iau in greutate fiindca sufera de “glanda”. In obezitate, se intalnesc o multitudine de tulburari hormonale, dar glanda tiroida este destul de rar sediul unor tulburari generatoare de obezitate. In general, obezii nu au probleme cu tiroida, ci sunt afectati de alte dereglari endocrine, printre care rezistenta la actiunea insulinei sau secretiile anormale ale leptinei.
Exista totusi si cazuri care implica o functionare incorecta a tiroidei. Aceasta glanda influenteaza crestere si dezvoltarea corpului, controleaza metabolismul, nivelul de colesterol si tensiunea. Functia deficitara a tiroidei, adica producerea de hormoni in cantitati insuficiente, se numeste hipotiroidism si poate fi asociatata cu o crestere in greutate. Si producerea de cantitati mari de hormoni tiroidieni poate duce la ingrasare datorita faptului ca se insoteste de cresterea poftei de mancare.
Suferinta tiroidei se datoreaza de multe ori carentei de iod. Acest element joaca un rol foarte important in fuctionarea glandei si in producerea hormonilor tiroidieni. Asa se face ca persoanele care traiesc in zonele deficitare in iod au un risc mai mare de a produce afectiuni ale tiroidei. De aceea persoanele din regiunile sarace in iod trebuie sa fie atente la aportul acestui element.
O masura de sanatate publica luata tocmai pentru a combate lipsa de iod este iodarea sistematica a sarii. Uneori acest lucru vine in contradictie cu recomandarile cardiologilor de a reduce sarea din alimentatie in scopul controlarii tensiunii arteriale. In aceste conditii, solutia o reprezinta alimentele bogate in iod. In top se plaseaza somonul, morunul si unele alge marine. Cu un continut important de iod si mai accesibile sunt: ouale, untul, laptele de vaca, branza, carnea de porc si de oaie. Spre deosebire de produsele de origine animala, vegetalele nu au un continut foarte ridicat de iod.
Totusi, este bine sa se consume spanacul si varza, care, cu iodul din compozitia lor, pot completa necesarul zilnic al acestui element. Aceste masuri alimentare pot preveni eventuale disfunctii ale tiroidei, dar nu pot duce neaparat la inlaturarea unor afectiuni tiroidiene deja instalate. Orice problema hormonala trebuie investigata medical, iar tratamentul adecvat este prescris doar de un medic specialist.
Nivelul glicemiei este un factor care influenteze intr-o mai mare masura greutatea dumneavostra. Cantitatea de glucoza din sange este controlata de pancreas prin intermediul insulinei care stimuleaza patrunderea glucozei in celula si folosirea ei pentru arderi sau depozitare. Atunci cand consumam produse bogate in glucoza sau amidon precum produsele de panificatie rezultate din cereale rafinate - deci lipsite de fibre- acestea sunt procesate rapid, iar glucoza rezultata trece in sange.
Nivelul crescut de glucoza din sange reprezinta pentru organism o cantitate mare de energie disponibila, asa incat organismul va consuma glucoza pentru arderi si nu lipide, pe care le va depozita in tesutul adipos. Glicemia mare determina pancreasul sa produca cantitati mari de insulina, iar in final acesta se epuizeaza si apare o insuficienta secretie de insulina care induce o stare de oboseala, foame si dorinta de manca din ce in ce mai mult.
De aceea este bine sa se urmareasca in primul rand limitarea cantitatii de zahar din alimentatie si lichidele consumate in timpul zilei: bauturi racoritoare, ceai, cafea, etc. De asemenea, trebuie data o atentie sporita alimentelor fara grasimi, deoarece acestea pot avea un continut mare in zahar si amidon.
Exista si o obezitate de cauza genitala, asociata cu boli sau defecte de dezvoltare a organelor genitale. Se caracterizeaza printr-o distributie anormala a grasimii.
Studii de specialitate au aratat ca obezitatea este insotita de aparitia unei rezistente a organismului la leptina, un hormon responsabil de senzatia de sete. Ea are un rol major si în reglarea apetitului si ingestiei calorice. Nivelul scazut de leptina accentueaza senzatia de foame si determina o necontrolata dorinta de a manca, iar aceasta duce, in timp, in mod inevitabil, la obezitate.
Noi cercetari au demonstrat existenta a doi hormoni care se pare ca pot influenta greutatea corporala. In ce masura insa, este greu de spus. Acesti hormoni sunt „obestatina” si „grelina”, primul scade pofta de mancare iar celalalt mareste apetitul. Curios este faptul ca cei doi hormoni contrastanti sunt sintetizati de aceeasi gena. Grelina este secretata de stomacul gol, iar cei care tin cura de slabire se confrunta cu o crestere a nivelului acestui hormon.
Somnul insuficient, suprasolicitarea intelectuala si stresul pot provoca tulburari ale procesului de producere a hormonilor: scade nivelul de leptina si creste cel de grelina, accentuand senzatia de foame si marind apetitul. O persoana obosita sau stresata poate simti mult mai des nevoia de a manca, iar atunci cand se va aseza la masa, va consuma cantitati mult mai mari de mancare decat ar avea nevoie organismul in mod normal.