Timiditatea este o problema psihologica cu care toti ne intalnim la un moment dat. Este normal sa fii timid cand esti copil sau adolescent pus in fata unor situatii noi. Intrebarea este cand devine timiditatea anormala?

Ei bine, timiditatea nu se mai incadreaza in normal atunci cand persoana respectiva manifesta o frica de a interrelationa cu cei din jur. Timizii au o stima de sine redusa, se gandesc mereu ca daca vor face acel pas s-ar putea sa esueze.

Le este teama sa deschida o discutie pentru ca se gandesc la respingere, nu le place sa fie in centrul atentiei sau inconjurati de prea multi oameni, aceasta le creeaza o senzatie de disconfort si de nervozitate. Au o critica de sine acerba si de multe ori tind sa fie perfectionisti. Manifesta teama de a fi judecati de altii. Cauzele timiditatii isi au originea de cele mai multe ori in copilarie.
Cum tratam timiditatea
Cele mai importante cauze sunt:
- Cauzele genetice: mostenirea genetica pare sa fie o cauza importanta a timiditatii. Nu s-a descoperit o gena care sa determine acest comportament, dar s-a observat ca din parinti timizi se formeaza tot copii timizi.

- Factorii de mediu. Crestera copiilor este foarte importanta, in aceasta perioada a copilariei formandu-se comportamentul lor de adult. Astfel ca acei copii cu diverse afectiuni care ii izoleaza de restul copiilor sau ii determina pe ceilalti sa faca glume proaste pe seama lor, experientele traumatizante sau o o educatie fie prea severa fie deficitara ii determina pe acesti copii sa fie timizi.

- Lipsa stimei de sine, esecuri repetate sau un esec major din viata unei persoane poate declansa acest tip de comportament.

Timiditatea are ca efect final singuratatea, desi persoana respectiva nu si-o doreste. Acest fapt accentueaza si mai mult izolarea si suferinzii pot ajunge sa consume alcool, droguri etc.
Din pacate timiditatea nu se opreste doar la incapacitatea sau mai bine zis teama de a comunica. Consecintele ei se reflecta si in planul intim al persoanelor timide. Ele nu isi pot face o relatie, iar mai departe pot sa apara disfunctiile sexuale, care, la randul lor, vor determina boli somatice si psihice mai grave, pana la nevroze sau psihoze.

Ca tratament, acesta nu e foarte complicat si tine de diverse terapii psihice, combinate, bieninteles.

Prin urmare, un timid poate sa incerce urmatoarele lucruri:
- desi este greu, incercati sa va fortati sa comunicati cu ceilalti. Puteti incepe aceasta spre exemplu pe internet, comunicand pe forumuri despre subiectele pe care le doriti. Mai apoi puteti incerca ceva mai greu din punct de vedere emotional, spre exemplu puteti suna la o emisiune TV sau radio. Puteti sa incercati sa conversati cu persoanele de langa voi sau cu colegii in pauze.

- nu va mai temeti de esec. Orice actiune implica riscul insuccesului, iar acest risc si-l asuma si ceilalti.

Nu va temeti de respingerea celor din jur, acestia nu va critica atat de rau cum va imaginati. Aveti incredere in voi, zambiti, uitati-va in ochii celuilalt si comunicati. Veti vedea cum ideile de comunicare si frazele se vor lega de la sine.

- incercati tehnici de depasire a emotiilor puternice. Pentru aceasta, concentrati-va asupra locului corporal unde simtiti emotia (spre exemplu in stomac sau in burta). Apoi incercati sa reduceti simptomele fizice. Concentrati-va asupra respiratiilor. Cand sunteti emotionati probabil veti constata ca respirati mai rapid. In aceste momente respirati adanc si rar, ar trebui sa va mai calmati emotiile.

- citi carti despre comunicare, tehnici de comunicare. Astazi s-a acordat mult interes acestor subiecte, aveti de unde sa va documentati.

- nu fiti perfectionist si nu va autocriticati in exces. Oricine mai greseste, nu e un capat de lume.

- invatati sa acceptati respingerea, astfel nu va va mai afecta atat de tare.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment