Tipuri de apendicită
Apendicita acută catarală (congestivă): apendice turgescent, congestionat, culoare roșie-violacee.
Apendicita acută flegmonoasă (supurată, purulenta): apendice mult mărit de volum, în tensiune și foarte friabil.
Apendicita acută gangrenoasă (necrotico-hemoragică): perete apendicular cu zone devitalizate cu aspect flasc și culoare brună („frunza veștedă“).
Factori determinați:
- enterogeni - obstrucția lumenului apendicular: prin coprolit (fosfat natural-de calciu), corp străin (sâmbure de cireașă, etc.), vierme intestinal (de obicei ascarid), hiperplazie limfoidă (obișnuit la tineri), cicatrice fibroasă consecutivă unui puseu inflamator anterior sau prin bariu compactat provenit de la explorări anterioare.
- hematogeni - justifică apariția apendicitei în absența obstacolului lumenal prin diseminare sangvina în cursul unei infecții a tractului respirator superior, sau al febrelor eruptive. În acest caz, evoluția este obișnuită, mai puțin severă.
Simptome
Manifestări clinice - dureri abdominale în partea dreaptă, a abdomenului inferior, care apar inițial în capul pieptului, urmate de greață, vărsături, lipsa poftei de mâncare, constipație, diaree, subfebrilitate.
Investigații de laborator
- Hemoleucograma, Proteina C reactiva, VSH, Fibrinogen;
- Sumar de urină;
- Ecografie abdominală;
- Tomografie computerizată;
Diagnostic
Analizele de sânge arată o creștere a markerilor de inflamație, ca semn indirect al inflamației, fără a da vreun indiciu despre localizarea acesteia. Sumarul de urina este de regula normal.
Ecografia abdominala ajută în faza catarală, prin diferențierea de alte boli, în special genitale si renale. În fazele avansate, lichidul peritoneal este vizibil ecografic. La femei tinere este obligatorie efectuarea testului de sarcina, pentru eliminarea suspiciunii de sarcina extrauterina. În unele cazuri este indicate tomografia computerizata.
Tratamentul apendicitei acute
Tratamentul apendicitei acute este strict chirurgical. Apendicectomia se poate face prin abord laparoscopic (de preferat, datorita multiplelor avantaje) sau clasic.
a) Apendicectomia prin abordare laparoscopică
După ce pacientul este anesteziat (anestezie generala), chirurgul începe operația prin realizarea a trei miniincizii la nivelul abdomenului, unde se introduc instrumentele de lucru și un laparoscop (un instrument care are o camera video și o sursa de lumina). Se evidențiază apendicele inflamat si se îndepărtează. În continuare, chirurgul inspectează zona în care a fost apendicele pentru a se asigura ca nu exista complicații, iar miniinciziile sunt suturate, de obicei cu fire resorbabile.
Indicații pentru abord laparoscopic: persoane supraponderale si persoane de sex feminin, la vârsta fertila pentru a exclude intraopeator o patologie genitală (chist ovarian, inflamații ale trompelor uterine, etc.).
b) Apendicectomia prin abordare clasică
După ce pacientul este anesteziat (anestezie rahidiana), chirurgul începe operația prin realizarea unei incizii la nivelul abdomenului, în partea dreapta, de câțiva cm, după care se pătrunde în cavitatea abdominala. Se evidențiază apendicele inflamat, se taie și se extrage din cavitatea abdominala.
În continuare chirurgul inspectează zona în care a fost apendicele pentru a se asigura ca nu exista complicatii, iar incizia este suturata, de obicei cu fire resorbabile, pentru un rezultat estetic mai bun.
Recuperarea după apendicectomie
În faza imediat postoperatorie pacientul este monitorizat, în primele ore de la operație dieta este lichidiană (ceai, apă plată) după care se reia dieta normala. Pacientul trebuie mobilizat precoce, la câteva ore după intervenție. Tranzitul intestinal se reia în general la 12 - 24 ore postoperator.
Externarea se face la 24 ore de la operație. Incizia chirurgicala necesita minima îngrijire, firele de sutura (dacă sunt din material neabsorbabil) sunt scoase la 7 zile postoperator, iar dacă sunt din material absorbabil nu necesită extragere.
Pentru orice exteriorizare de lichid seros sau purulent de la nivelul plăgii, orice inflamație (zona roșie) la nivelul inciziei trebuie informat medicul chirurg.
Evoluție, Complicații
Plastronul apendicular (o formă de peritonită localizată) reprezintă o reacție a organismului de a limita procesul inflamator de la nivelul apendicelui. Apare la 2 - 3 zile de la debutul inflamației apendicelui, se prezintă ca o formațiune tumorală însoțită de febră și număr de leucocite crescut.
Abcesul apendicular se produce prin lezarea părții centrale a plastronului, iar clinic bolnavul se prezintă cu stare generala alterata, vărsături, febră de tip septic.
Peritonita acută, generalizată de cauză apendiculară, survine în primele 24 - 48 de ore de la debutul crizei apendiculare, atunci când leziunea apendiculară este de tip perforativ sau poate apărea mai târziu, în timpul evoluției unui plastron apendicular.
Complicațiile operatorii sunt uneori redutabile, intervenția nefiind lipsită de riscuri, la care se adaugă și cele anestezice. Rata de complicații este direct proporțională cu vechimea și extensia bolii, fiind influențată și de afecțiunile asociate. Riscurile sunt mai mari la persoanele vârstnice.