Grecii şi romanii puneau mare preţ pe praz, mai ales pentru proprietăţile sale de remediu împotriva afecţiunilor gâtului şi vocii. Împăratul Nero consuma praz în fiecare zi, pentru a-şi îmbunătăţi vocea.
Această legumă a devenit emblema naţională a galezilor după triumful istoric al regelui lor Cadwaller, când galezii i-au înfrânt pe saxoni la 690 d.Hr. În timpul conflictului, soldaţii celţi purtau praz pentru a deosebi prietenii de duşmani.
Prazul este un membru al puternicei familii Allium - a usturoiului, cepei şi arpagicului - şi, cu toate că nu este la fel de bogat în substanţe anticarcinogenice, este foarte important în procesul de detoxifiere. De asemenea, el este antibacterian, contribuind astfel la prevenirea cancerului la colon, deoarece distruge unele dintre bacteriile din intestine care modifică nitraţii inofensivi în nitriţi cauzatori de cancer.
Când prepară prazul, multe gospodine aruncă frunzele verde închis care cresc deasupra pământului şi consumă numai tulpina albă. Mare greşeală, fiindcă părţile verzi sunt o sursă bună de betacaroten, substanţă pe care organismul o transformă în vitamina A.
Deşi prazul conţine doar o cantitate mică de vitamine, minerale şi fibre, el are o concentraţie suficientă de acid folic şi vitamina C şi este o sursă bună de potasiu. Este diuretic, fiind capabil să elimine acidul uric, deci este ideal pentru persoanele care suferă de gută sau artrită.
Ştiaţi că...
- Energie / porţie standard - 18kcal;
- Este bogat în betacaroten şi potasiu;
- Prazul este benefic pentru afecţiunile pieptului şi ale vocii şi pentru dureri în gât;
- Este util pentru reducerea hipertensiunii arteriale şi colesterolului, dar şi pentru prevenirea apariţiei cancerului;
- Este bun în caz de gută şi artrită;
- Se recomandă să se consume uşor înăbuşit, cald sau rece, cu puţin ulei şi oţet;