În mod surprinzător, există puţine dovezi conform cărora acestea ar ajuta la consumarea unui număr scăzut de calorii, deşi este adevărat că îndulcitorii artificiali - zaharină, acesulfam-K şi aspartam - nu conţin nici o calorie.
Există, de asemenea, o grămadă de îndulcitori - manitol, xylitol, sorbitol - folosiţi ca materiale de umplutură pentru procesarea multor alimente. Aceştia nu conţin sucroză, dar furnizează aproape aceleaşi cantitate de calorii ca şi zahărul obişnuit.
Avantajul lor este că nu provoacă apariţia plăcii bacteriene, aşadar sunt adesea întâlniţi în dulciuri şi gumă de mestecat ce poartă eticheta „nu dăunează danturii". Totuşi, dacă sunt consumaţi în cantităţi mari, pot provoca diaree.
Îndulcitorii artificiali acţionează exact ca zaharurile naturale, stimulând papilele gustative sensibile la dulce de pe suprafaţa limbii. De exemplu, zaharina este de 400 de ori mai dulce decât zahărul; cantităţi foarte mici pot îndulci alimentele într-o măsură considerabilă. Din păcate lasă o urmă de gust amărui-metalic.
Foarte puţini producători recunosc adevărata cantitate de îndulcitor din produsele proprii, nefiind foarte clar ce cantitate de chimicale aruncăm în cafea sau ceai. Cantitatea admisă de zaharină pentru o fetiţă de 6 ani jumătate ce cântăreşte 20 kg ar fi de 100 mg pe zi.
Revista Asociaţiei Britanice a Consumatorilor, Whichl consideră că două pahare de suc de portocale, o
îngheţată pe băţ de căpşuni, un pahar de suc de lămâie fără zahăr, o cutie de cola fără zahăr, o porţie de fasole uscată şi un pachet de creveţi i-ar furniza un total de 112 mg, cantitate peste limita admisă.
Doctorul Michael Jacobson, Preşedinte al Centrului pentru Ştiinţă în Interesul Public (CSPI) din
Washington DC, are reţineri mari în ceea ce priveşte siguranţa publică.
Anumite studii efectuate în anii 1970 pe animale au stabilit o legătură între zaharină şi cancer, iar guvernul american a scos-o ulterior de pe lista chimicalelor sănătoase, interzicând-o în cele din urmă în 1977.
În final, zaharina a fost scutită de legile americane de siguranţă alimentară, fiind considerată acum sigură de oamenii de ştiinţă guvernamentali din Marea Britanie, deşi în SUA, alimentele ce conţin zaharină trebuie să poarte o etichetă ce avertizează asupra apariţiei cancerului la animalele de laborator.
Doctorul Jacobson a propus interzicerea acesulfam-K în SUA, CSPI considerându-l principalul vinovat. Pretinde că acest îndulcitor este testat necorespunzător şi că testele arată că provoacă apariţia cancerului la animale, ceea ce înseamnă că poate creşte acest risc şi la oameni. Experţii guvernamentali admit că datele nu au fost perfecte, dar au decis că există suficiente dovezi pentru a-i certifica siguranţa.
Aspartamul ridică unele întrebări în privinţa siguranţei consumului. Unul dintre ingredientele acestuia este fenilalanina, o componentă naturală a proteinelor. Unul din 20 000 de copii se naşte cu o maladie numită fenilketonuria ce se manifestă prin incapacitatea de a descompune fenilalanina. Un nivel ridicat al acestei chimicale poate provoca dereglări ale creierului şi retard. Din acest motiv, toate produsele ce conţin aspartam poartă avertismentul ,,Conţine fenilalanina".
Oamenii de ştiinţă guvernamentali susţin că folosirea produsului este sigură, dar anumiţi experţi cred că un consum ridicat presupune anumite riscuri. Jacobson afirmă următoarele: „Multe persoane au raportat ameţeli, nevralgii, atacuri de epilepsie şi probleme menstruale după ingerarea aspartamului."
Ciclamatul este momentan interzis în America în urma testelor ce au arătat o creştere a riscului producerii cancerului pe animalele hrănite în laborator cu această substanţă. În Marea Britanie, a fost acceptat din nou în ianuarie 1996.
Ştiaţi că...
- Energie / porţie standard - 0 kcal;
- Sunt săraci în nutrienţi;
- De preferat să evitaţi consumul intern;
- Legați de apariţia cancerului la animale;
- Evită îndulcitorii dacă eşti gravidă; nu lăsa copiii să-i consume;