Roșia (Solanum Lycopersicum) este originară din America de Sud. Prima roșie s-a copt acum trei mii de ani sub soarele fierbinte al Anzilor Cordilieri din Peru. Primii care au cultivat această plantă în propriile grădini au fost maiasii.
rosiile
Studiile au scos la iveală beneficiile acestei plante asupra organismului uman, rezultatele fiind uluitoare. Roșia, prin conținutul său a reușit să prevină sau să vindece boli a căror vindecare a rămas mult timp doar la nivel de speranță.

Dintre vitaminele conținute de roșii, cele mai importante sunt vitamina A (importantă pentru ochi și pentru procesele endocrine), complexul B (B1, B2, B5, B6 - protectoare ale sistemului nervos, ale sistemului osos, ale metabolismului), vitamina C (necesară sistemului cardiovascular, sistemului nervos și endocrin), vitamina E (vitamina tinereții și a fertilității) și vitamina K (importantă pentru sinteza anumitor elemente figurate ale sângelui).

Roșiile conțin cantități însemnate de potasiu, fosfor, fier, calciu, magneziu și seleniu, precum și acizi organici, aceștia din urmă având un rol important pentru sistemul digestiv. De asemenea, roșia reprezintă cea mai bogată sursă naturală de licopen, o substanță ce conferă culoarea roșie.

Din păcate licopenul nu poate fi produs de organismul uman, astfel că singura sursă o reprezintă alimentația.

Roșiile mai conțin acid folic, important în hematopoieză (“confecționarea” globulelor roșii și implicit contribuie la combaterea anemiei) și în eliminarea homociesteinei, un aminoacid al cărui metabolism este dependent de complexul vitaminic B.

Nivelul crescut de homocisteină sporește riscul bolilor cardio-vasculare, mai ales riscul infarctului miocardic, al accidentelor vasculare cerebrale precum și al bolilor vasculare ale membrelor.

Homocisteina este de asemenea implicată în evoluția aterosclerozei, boală reprezentată de acumularea grăsimilor (colesterolului) în peretele vaselor, care își pierd elasticitatea și își micșorează lumenul (interiorul), astfel încât la țesuturile pe care acestea le irigă nu mai ajung suficienți nutrienți și oxigen. Se produce ischemia (stă la baza infarctelor: miocardice, cerebrale, pulmonare sau de alte țesuturi) și degradarea țesuturilor.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment