Date importante
Este o substanţă vitaminoasă. In anul 1827 cercetătorii au separat pentru prima dată aminoacidul taurină din bilă de taur. Însă de abia recent a fost descoperit rolul lui în calitate de component alimentar necesar menţinerii sănătăţii, îndeosebi pentru sugari. Organismul nostru poate sintetiza taurina, la fel ca şi carnitina, transformând alţi aminoacizi, cum sunt cisteina şi metionina.

Surse alimentare
Moluştele şi crabii, carnea de porc, de vită, de pasăre. Legumele conţin foarte puţină taurină.

Funcţiile în organism
Copiii au nevoie de taurină pentru dezvoltarea normală a sistemului nervos, a retinei şi a muşchilor. Taurina contribuie, de asemenea, la dezvoltarea muşchiului cardiac, îmbunătăţeşte calitatea spermei, accelerează creşterea, contribuie la producerea secreţiei biliare, necesară pentru asimilarea normală a grăsimilor, şi îmbunătăţeşte acţiunea insulinei.

Interacţiuni
Pentru transformarea aminoacizilor (cisteina şi metionina) în taurină este nevoie de vitamina B6.

Mod de administrare
Întrucât această substanţă nu este considerată vitală, ea nu este inclusă în lista normelor alimentare recomandate, nici măcar pentru sugari. In baza rezultatelor cercetărilor medicale efectuate până în prezent, putem spune că organismul uman are nevoie de o cantitate destul de mică de taurină şi oricine, cu excepţia, eventual, a vegetarienilor, poate obţine o cantitate suficientă din alimentaţie, dacă îşi asigură cantitatea necesară de proteine.

Simptomele insuficienţei
Nu sunt cunoscute.

Simptomele supradozării
Nu sunt cunoscute.

Securitatea utilizării
Taurina obţinută din surse alimentare este inofensivă.