Date importante
Este o substanţă minerală. Deşi primele informaţii referitoare la intoxicaţiile cu mangan datează din anul 1837, rolul lui în funcţionarea organismului nu fusese clarificat până în 1970, când, în timpul experienţelor pentru studierea metabolismului vitaminei K, medicii cercetători au creat în mod artificial carenţa manganului, suprimându-l din alimentaţia unui pacient în decursul a 17 săptămâni de cercetări.

Din cauza insuficienţei manganului în organismul persoanei respective au apărut următoarele simptome: o erupţie uşoară pe piele, părul negru a căpătat o nuanţă roşcată, creşterea părului, a unghiilor şi a bărbii a încetinit, accese de greaţă şi vomă, scădere în greutate şi reducere a nivelului de triglicerid.

Surse alimentare
Boabele integrale şi crupele, fructele, legumele verzi, bobul uscat, ceaiul, ghimberul, cuişoarele.

Funcţiile în organism
Organismul are nevoie de mangan pentru asigurarea metabolismului normal al grăsimilor, formarea oaselor şi a ţesuturilor conjunctive, producerea energiei, sinteza colesterolului şi a nucleotidelor (ADN), necesare oricărei celule vii pentru înmulţire.

Interacţiuni
Există o legătură între mangan şi fier. Dacă aveţi carenţă de fier, veţi asimila din alimentaţie mai mult mangan (cu riscul intoxicării din cauza supradozării). Pe de altă parte, dacă vă „supraîncărcaţi" cu fier, capacitatea asimilării manganului se reduce şi ca urmare puteţi suferi de insuficienţă de mangan.

Mod de administrare
Normele alimentare recomandă pentru maturi cantitatea zilnică de 2,5-5 mg de mangan; sugarii, bineînţeles, au nevoie de o cantitate mai mică. Alimentaţia obişnuită asigură 2,9 mg de mangan pe zi, fapt ce permite administrarea suplimentară chiar şi numai pentru a atinge limitele superioare propuse de normele alimentare recomandate.

Chiar dacă consumaţi alimente bogate în mangan, se recomandă administrarea suplimentară a unei cantităţi de 5-10 mg zilnic. Această substanţă minerală trebuie consumată în complex pentru a preveni eventuala interacţiune cu fierul şi cu alte substanţe minerale.

Simptomele insuficienţei
Fragilitatea oaselor, erupţiile, intoleranţa zahărului, nivelul crescut al colesterolului, voma. pierderea greutăţii corpului, degenerarea organelor sexuale (ovarele şi testiculele).

Simptomele supradozării
Pierderea poftei de mâncare, halucinaţiile, pierderea memoriei, somnolenţa şi durerile musculare.

Securitatea utilizării
În cazul respectării limitelor de administrare recomandate, substanţa este inofensivă.