Ca mâncarea n-are nici un gust fara ea, se stie. Dar ca sarea este si un medicament redutabil mai stie azi cineva? Cu toate astea, nelipsita sare-n bucate este unul dintre cele mai vechi remedii din lume, cuprins în celebre tratate medicale ale Antichitatii, intens studiat apoi de alchimistii Evului Mediu si apreciat în medicina populara ca leac de capatâi.
Terapia interna cu sare (toate recomandarile privesc exclusiv sarea naturala, grunjoasa, numita si sare gema, si nu sarea „fina” de masa):
Digestie dificila, constipatie, slabiciune corporala (subponderalitate) - se consuma hrana condimentata cu sare gema sau sare marina (se gasesc în comert), care au un gust mult mai intens. S-a constatat ca sarea naturala are un efect mult mai puternic de stimulare a secretiei de sucuri gastrice si ca este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, fireste - cu conditia sa fie consumata cu moderatie. De altfel, înca de acum 500 de ani, celebrul medic si alchimist al Evului Mediu Paracelsus observa într-un tratat ca digestia si excretia sunt mult perturbate de absenta sarii din alimentatie.
Hipotensiune arteriala, aritmie cardiaca - dimineata, pe stomacul gol, se administreaza un vârf de cutit de sare marina (aproximativ 0,25 g), care se înghite cu o cana (250-300 ml) de apa plata. Tratamentul se face vreme de minimum o jumatate de an. Studii recente arata ca se obtin rezultate deosebit de bune, cu conditia ca tratamentul sa fie asociat cu alimentatia predominant vegetariana.
Osteoporoza, crampe musculare - se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema neiodata, care este foarte bogata în oligoelemente implicate în procesele de asimilare a calciului.
Intoxicatii cu substante luate pe cale orala - într-un litru si jumatate de apa calduta se pune o lingura de sare si se amesteca bine. Se bea rapid, pe nerasuflate. Imediat dupa ingerare, se va produce o senzatie puternica de voma. Vom evacua continutul stomacului, presându-l cu mâna stânga.
Tuse persistenta, tuse uscata - se tin pe limba cât mai mult timp câteva granule de sare gema (nu mai mult de un vârf de cutit). Reactia de stopare a tusei se va declansa prin doua mecanisme: prin salivatie, care va deveni abundenta, si prin stimularea directa a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.
Contraindicatii la administrarea interna a sarii
Aportul masiv de sare este contraindicat în cazurile de hipertensiune si tromboza grava, precum si în fazele acute ale gastritei hiperacide si ale ulcerului gastroduodenal.
Tratament extern cu sare
Calculi renali, colici renale - un saculet de pânza plin cu sare gema se pune pe un calorifer sau pe alta sursa de caldura si se lasa sa se încalzeasca, pâna la 50-60°C. Se aplica apoi pe sale (zona lombara), unde se tine vreme de o jumatate de ora.
Ulceratii pe piele - în doua linguri de miere se pune o jumatate de lingurita de sare si se amesteca bine, pâna când se omogenizeaza. Preparatul se aplica pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sunt uimitoare.
Arsuri de gradul I si II - pe zona afectata se presara sare grunjoasa din belsug. Pentru moment procedeul va intensifica senzatia de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapida. Nu se aplica sare pe arsurile grave, cu rana deschisa, întrucât produce o usturime insuportabila.
Nas înfundat (rinita cronica) - la un pahar de apa calda se pune o lingurita de sare gema sau marina si se amesteca bine pentru a se omogeniza. Se toarna câte putin din aceasta apa în palma si se trage pe nara stânga si pe nara dreapta, alternativ, pentru desfundarea cailor nazale. Acest procedeu este bine sa se faca în fiecare dimineata, pentru drenarea cailor respiratorii, înlaturarea surplusurilor de mucus, marirea acuitatii olfactive.
Dureri de gât (faringita, laringita, amigdalita) - se pun doua lingurite de sare naturala într-un pahar cu apa fierbinte, dupa care se amesteca bine cu o lingurita, pâna când sarea se dizolva complet. Se face gargara cu acest preparat cât mai fierbinte, lasând apa sarata sa ajunga cât mai mult pe gât. Se reia tratamentul de 2-3 ori pe zi, pâna la disparitia completa a afectiunii.