Formarea radicalilor liberi, totuşi, nu este întotdeauna spre binele nostru. Acţiunea nocivă a unor elemente chimice, a razelor solare, a ozonului, a fumului de tutun, a adaosurilor alimentare şi a oxigenului se explică prin formarea radicalilor liberi, care accelerează îmbătrânirea organismului şi apariţia multor boli.

Tot mai mult se confirmă supoziţia că distrugerea ţesuturilor de către radicalii liberi este forţa motrice a multor boli, începând cu artrita şi terminând cu cataracta, afecţiunile sistemului cardiovascular sau cancerul. Dar teoria despre radicalii liberi nu este nouă.

Radicalii liberi se formează în urma oxidării moleculelor. Fiind lipsită de un electron din perechea de electroni, molecula (acum radicalul) devine extrem de activă şi, în tendinţa de a-şi completa echilibrul electric, rupe un electron de la o altă moleculă. Acest proces poate distruge, vătăma sau schimba molecula-jertfă (şi de obicei aşa se şi întâmplă).

In mod frecvent radicalii liberi atacă ADN (acidul dezoxiribonucleic), care conţine codul genetic al fiecărei celule şi păstrează toată informaţia care ne permite să existăm. Violarea codului genetic, în cel mai bun caz face celula inutilă pentru organism, iar în cel mai rău o transformă într-o celulă vagabondă, necontrolabilă şi sălbatică, care poate deveni originea unei tumori canceroase.

După cum se întâmplă deseori în viată, moneda aceasta are două feţe. Pe de o parte, radicalii liberi acţionează, evident, ca elemente distructive, iar pe de altă parte este tot atât de evident faptul că au o mare importanţă pentru sănătate. Funcţionarea normală a sistemului imunitar depinde de radicalii liberi, care se eliberează din celulele albe sangvine în timpul ,,luptei” lor cu viruşii şi bacteriile. Fără radicalii liberi, folosiţi ca armă, forţa distrugătoare a luptătorilor imuni va fi nulă şi vom fi lipsiţi de minimă apărare în faţa oricărei infecţii.

Ceea ce pentru unul este bun, pentru altul poate fi fatal. Deci, ce putem face pentru a ne proteja sau, cel puţin, pentru a reduce la minimum acţiunea nefavorabilă a radicalilor liberi? Desigur: vitaminele şi substanţele minerale corespunzătoare şi în doze satisfăcătoare ne vor apăra celulele de distrugere. întrucât procesele de distrugere a celulelor au, de regulă, un caracter oxidant, vitaminele şi mineralele, asupra cărora este axată atenţia cercetătorilor, se numesc antioxidanţi.

Cantitatea informaţiei care confirmă proprietăţile terapeutice, de protecţie şi prevenire ale vitaminelor-antioxidanţi în cazul bolilor creşte zilnic. Dar, indiferent de rolul utilizării vitaminelor în combaterea îmbătrânirii şi maladiilor, numai vitaminele, singure, nu vă pot proteja de consecinţele unui mod nesănătos de viaţă.