Alergiile alimentare apar la persoanele care au o predispoziție genetică de a dezvolta alergii la substanțele prezente în produsele alimentare. În unele situații, alergia apare din cauza E-urilor din mâncare. Alimentele cu potențial alergen sunt ouăle, arahidele, laptele de vacă, peștele, muștarul, căpşunile, produsele cu cacao, zmeura, kiwi, etc.

Mai frecvent, alergiile alimentare sunt întâlnite la copii. Conform studiilor, 6 - 8 % din copii suferă de alergii alimentare, în timp ce doar 2% din adulți au astfel de probleme. Reacțiile alergice la alimente apar atunci când organismul devine sensibil la o componentă alimentară, iar sistemul imunitar se comportă ca și cum respectivul aliment, cunoscut sub numele de alergen, este periculos pentru organism.

Pentru copii, cele mai alergene alimente sunt ouăle (1/3 din copii au o astfel de alergie), arahidele, proteinele din laptele de vacă (8% din micuți), peștele, muștarul, căpşunile, zmeura, fragii, kiwi. În cazul sugarilor, laptele matern este un scut în calea alergenilor, în comparație cu laptele praf. Din această cauză, trecerea treptată de la alăptare la mâncare solidă este modalitatea perfectă de a evita ca micuțul să sufere de alergii alimentare.

Medicii susțin că introducerea mult prea devreme în hrana bebelușului a anumitor alimente creează o predispoziție alergică față de acestea. Arahidele, nucile, migdalele, peștele și crustaceele produc majoritatea reacțiilor alergice la adolescenți și la adulți. Uneori, simpla prezență a alimentului la care suntem alergici poate duce la o reacție negativă a organismului - erupții pe piele, manifestări respiratorii sau digestive.

Pentru a se determina cu certitudine la ce alimente există predispoziție alergică, specialiștii apelează în primul rând la o dietă de eliminare. Aceasta constă în includerea unor produse în dieta zilnică, pentru a se observa reacția organismului, apoi excluderea lor din alimentație, pentru a se constata efectele. Această dietă durează de regulă 10 - 14 zile.

Alte modalități de determinare a alergenilor constau în realizarea unei serii de teste. Cea mai cunoscută metodă de identificare a alergenilor se face prin intradermoreacții. Un lichid care conține un anumit alergen este introdus la nivelul stratului superior al pielii. Dacă pe piele apar zone inflamate, atunci există o alergie la alimentul respectiv.

Simptomele alergiilor alimentare
- umflarea gâtului și a limbii;
- respirația îngreunată și tuse profundă;
- paloarea feței, a buze lor și a lobului urechii;
- senzație de leșin;
- piele umedă și rece;
- stare de slăbiciune, sete, greață și vomă;

Dacă o persoană este alergică la un aliment dintr-o grupă alimentară, ea poate fi alergică și la alte alimente din această grupă. De exemplu, o persoană alergică la alune de pădure poate fi alergică și la nuci. În unele cazuri, o reacție alergică la o anumită mâncare poate fi mai degrabă o reacție la conservanții și aditivii din compoziție decât o alergie la alimentul respectiv.