Definită drept carne de bou, taur sau vacă, aceasta îşi trage numele englezesc din latinescul bos, bovis.La începuturile istoriei poporului englez, carnea de vită era destinată exclusiv conducătorilor normanzi. În toată lumea se nasc anual circa 237 de milioane de viţei şi un milion de bivoli, deci putem spune că această carne este una universală.
Beneficiile pe care le aduce nutriţiei sunt mai mult decât evidente: oferă majoritatea substanţelor necesare, cu excepţia fibrelor. Anumiţi nutrienţi, cum ar fi calciul, vitamina C şi acidul folic, sunt prezenţi însă în doze mici.
Carnea de vită este o sursă bună de minerale: conţine iod, magneziu, zinc, cobalt, seleniu, nichel, crom, molibden, fluor, vanadiu şi silicon. Prezenţa acestor minerale depinde de pajiştea unde pasc animalele şi de hrana administrată vitelor.
În ultimii ani, s-a observat o tendinţă tot mai mare de trecere la regimul vegetarian, iar grijile cu privire la consecinţele consumului de carne de vită asupra nutriţiei au determinat înlocuirea ei până la un punct cu o serie de varietăţi de carne albă, ca sursă majoră de asigurare a proteinelor animale, atât în America, cât şi în Marea Britanie.
Până şi cele mai slabe bucăţi de carne de vită pot conţine 20% grăsimi saturate per cantitate, de aceea s-a ajuns la o conştientizare tot mai acută a legăturii dintre consumul mare de carne şi creşterea nivelului de colesterol în sânge.
Mai mult, s-a observat şi legătura dintre cancerul la intestinul gros (colon) şi cel la prostată şi consumul de cantităţi mari de carne roşie. Concluzia este deci simplă: carnea de vită trebuie să fie un răsfăţ ocazional, nu o masă de zi cu zi. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Şcoala de Sănătate Publică de la Harvard sugerează că trebuie să consumăm carne de vită doar de câteva ori pe lună.
Compoziţia nutriţională a tipurilor diferite de carne de vită este foarte variată. De exemplu, 100 g de carne sărată de vită conţine 950 mg de sodiu, faţă de cele 320 mg din carnea tocată şi de 56 mg din cea slabă, preparată la grătar.
Grăsimea totală a cărnii de vită sărate este de 12,1 g, cea din carnea tocată de 15,2 g, iar cea din friptura la grătar de doar 6 g.
Modalitatea de preparare a cărnii de vită este un factor foarte important pe planul nutriţiei. Prin înlăturarea grăsimilor în exces înainte de preparare, se reduce grăsimea totală a porţiei finale. Pulpele trebuie fripte pe un trepied, pentru ca grăsimea să cadă în tigaia de mai jos.
Fripturile şi cotletele trebuie preparate în acelaşi mod. Frigerea în exces a cărnii pe grătar determină apariţia unui număr uriaş de substanţe cancerigene, cele mai multe aflându-se în conţinutul mare de grăsimi. Aveţi mare grijă dacă vă gândiţi să cumpăraţi cârnaţi şi hamburgeri ieftini, pentru că ei conţin foarte multe grăsimi.
În ultimii ani au existat o serie de temeri legate de consumul de carne de vită, cele mai alarmante fiind provocate de BSE sau boala vacii nebune, asociată afecţiunii Creutzfeldt-Jakob (CJD) de la oameni. Şi mai înspăimântător este riscul contaminării cărnii de vită cu substanţe chimice ilegale.
Deşi antibioticele sunt de mult interzise în hrănirea animalelor, astăzi există indicii cum că se întrebuinţează la scară mare hormoni ilegali în toată Europa. În SUA, sunt permişi ca factori de creştere anumiţi hormoni de laborator consideraţi în mod ciudat drept naturali.
Ştiaţi că...
- Carnea sărată de vită - Energie / 100g - 217kcal;
- Carnea tocată de vită - Energie / 100g - 229kcal;
- Pulpă de vită la grătar - Energie / 100g - 168kcal;
- Este bogată în proteine şi minerale, vitaminele B12 şi alte vitamine B;
- Conţine o varietate mare de nutrienţi esenţiali, mai ales fier şi zinc;
- Este bună pentru anemie, stres şi alte boli nervoase;
- Se recomandă să se consume la grătar, friptă pe un trepied sau înăbuşită;
- Hamburgerul fript doar pe jumătate poate determina apariţia unor bacterii dăunătoare, cum ar fi E. coli.
Despre E. coli se crede că afectează peste 20 000 de americani în fiecare an. Peste 500 de persoane s-au îmbolnăvit în 1993, iar mulţi dintre copiii afectaţi au decedat. În Scoţia, o îmbolnăvire majoră din 1996, urmată de o a doua la începutul anului 1997, a avut ca urmare decesul a 20 de persoane. Riscul contactării bolii E. coli poate fi redus dacă frigeţi bine carnea.